VERSURI/ Lume, cine-i vinovat?

Lume, cine-i vinovat?

Lume, ce s-a întâmplat,
C-așa tare te-ai schimbat?
Prin faimoșii noştri codri
Nu vânează din zbor corbii.
Prin stepă și prin câmpii
N-auzi tril de ciocârlii,
Prin poiene, pe ogoare
Nu aleargă căprioare,
În făget, pe întreg anul
N-auzi cum cântă fazanul,
Ape dulci din cel izvor
Nu mai curg ca-dineaori,
Apa mare din cel râu
E subţire ca un brâu.
Lume, ce s-a întâmplat,
C-așa tare te-ai schimbat?
În loc de mlaștini cu ape
Au rămas soluri sărate,
În loc de pășuni bogate
Au rămas pante spălate,
Apele de ploi curate
Sunt acum amare, acre.
Toamna, vara, primăvara
Nu se vede din fum țara.
Iernile sunt mai geroase,
Verile mai secetoase,
Aerul nu-i străveziu,
Globul este mai pustiu.
Lume, cum s-a întâmplat,
Că la față te-ai schimbat?
Erai verde și frumoasă,
Acum ești pârlită, arsă,
Ai tăi codri mari, voinici
Sunt doar cioturi, lăstari mici,
Ale tale ape dulci
Sunt ca fierea, cu acizi.
Că la față te-ai schimbat
Lume, cine-i vinovat?
În păduri de aluniș
Cine intră pe furiș?
În crânguri ce-alinau dorul
Cine intră cu toporul?
Se aude un oftat:
– Omu-n toate-i vinovat,
Întru al meu habitat
Omul intră înarmat.
El e vinovatul singur,
Că ară panta de-a lungu,
El băltoacele-a secat,
Aerul a poluat.
Omul seamănă urgie,
Făcând lumea mai pustie.

      Tudor Roşca, or. Teleneşti

 

Distribuie

Lasă un răspuns