Valeriu Muravschi – totul pentru țară, nimic pentru sine…

    Îmi părea că nu voi avea cuvinte să scriu despre dumnealui acum, când nu mai este între noi. Mai intuiesc că un asemenea Om de Stat și Patriot, cu demnitate și verticalitate asemeni Coloanei Infinitului, precum a fost dumnealui, nu vom mai avea. Premierul Independenței, Valeriu Muravschi, ne-a părăsit…

Vinerea trecută, 10 aprilie,  doar membrii familiei, rudele apropiate și câțiva prieteni l-au petrecut pe ultimul drum pe Valeriu Muravschi, la locul de veci din Cimitirul Central din Chișinău… Carantina nu a permis miilor de  oameni care au vrut să-și ia adio să fie prezenți și ei. Și doar câteva zeci de imagini postate pe rețelele de socializare de către Vasile Șoimaru, prietenul său și colegul de facultate, ne-au făcut martori la această tristă ceremonie. Nu am putut să nu observăm că conducerea ”de vârf” n-a găsit timp să petreacă pe ultimul drum pe cel dintâi prim-ministru al independenței noastre, iar mesajul de condoleanțe semnat de către Dodon, Chicu și Greceanâi, cu niște greșeli regretabile, mi s-a părut nesincer, chiar fățarnic.

Noi, pentru care Valeriu Muravschi a fost bun prieten, suntem, pur și simplu, obligați să păstrăm în memorie viața acestui om de stat, dar și om de rară cumsecădenie cum puțini au fost în politica moldovenească. Or, în utimele decenii, calitatea omului de stat în R.Moldova atât de mult s-a devalorizat, încât  a pune alături cu Valeriu Muravschi și miniștrii din guvernul său: Gheorghe Efros, Nicolae Mătcaş, Ion Ungureanu, Tudor Botnaru, Ion Costaş ș.a. pe unii din cei care ne conduc azi ar fi o blasfemie…

Am făcut cunoștință cu Valeriu Muravschi la festivitatea de dezvelire a Troiței din curtea bisericii ”Sfântul Dumitru” din Orhei. Monumentul lui Vasile Lupu fusese scos de pe postament și transferat în centrul municipiului, iar frații Valeriu și Sergiu Muravschi au hotărât să dea un exemplu de atitudine față de memoria sutelor de mii de victime ale Basarabiei, care de la 1940 încoace au tot dus crucea suferinței și au înălțat pe acel postament un simbol al înălțării verticalității noastre ca neam. Am rămas uimit de simplitatea acestui om, care n-a avut nimic în comun cu cei care au moștenit apucăturile ciocoimii sovietice.

Iar peste ceva timp i-am propus să facem un interviu pentru ciclul ”30 de  întrebări de-acasă”. Ne-am întâlnit la vila aflată pe malul iazului de la Sirota, baștina sa. Era la început de aprilie și Boris Răileanu, prietenul ziarului nostru, lider agricol de la Zorile, mă aduse la Sirota pe un drum lăturalnic, promițând să-mi arate ceva. Acel ceva erau plantațiile moderne de vii și livezi de la Sirota, cu irigare prin picurare. Boris Răileanu îmi spunea că plantațiile acestea sunt investiția fraților Valeriu și Sergiu Muravschi în economia satului natal:

”Eroul interviului tău a ținut mâna pe pâine și cuțit, dar se ține cu puținul. Totul ce a avut a investit în aceste plantații, în biserica, drumurile din Sirota, a dat sătenilor de lucru. Pe tată lor, Tudor Muravschi, l-am prins încă în activitate. Dânsul tot la oameni s-a gândit fiind brigadier, președinte de colhoz. Cei din familia Muravschi au fost nesățioși numai la cunoștințe și la muncă”, a mai menționat Boris Răileanu.

Vila lui Valeriu Muravschi pe malul iazului era o căsuță făcută din bârne, fără nici un cui, un fel defoișor din povești, iar în curte se plimbau cucoși ținuți aici ca păsări de companie, care dimineața chemau lumea la muncile câmpului…

Discuția cu Valeriu Muravschi a durat câteva ore și mi-a rămas în memorie pentru toată viață…

Viitorul economist, politician şi om de stat, prim-ministru al Republicii Moldova în zilele formării ei ca stat independent și suveran, s-a născut la 31 iulie 1949 într-o familie de buni, harnici şi onești gospodari din satul Sirota, judeţul Orhei: Muravschi Tudor şi Ana.
Voia să se facă profesor de matematică, dar s-a lăsat convins de o rudă și a dat admiterea la Facultatea de Economie a Institutului Politehnic din Chişinău. După absolvire, a activat ca economist la Comitetul de Stat pentru preţuri (1971-1975); apoi în cadrul Ministerului Industriei Materialelor de Construcţie deține mai multe funcţii: şef secţie, şef direcţie economie, membru al Colegiului (1975-1990). În anii 1990-1991 este ministru al Finanţelor, apoi şi viceprim-ministru în Guvernul Druc, timp în care republica îşi proclamă suveranitatea faţă de Uniunea Sovietică (23 mai 1990), renunţând la titulatura stabilită de ocupanţi – din RSSM devine Republica Moldova (23 iunie 1990), stabilind şi primele relaţii directe cu România, cu alte state europene.
De la 28 mai 1991 până la 1 iulie 1992 Valeriu Muravschi este prim-ministru al Republicii Moldova – o perioadă pe cât de luminoasă, pe atât de dificilă pentru destinul poporului nostru şi al tânărului stat, care îşi proclamă independenţa faţă de imperiul sovietic la 27 august 1991. Tocmai această împrejurare – ruperea noastră de la metropolă – determină Moscova să recurgă la acţiuni deschise de şantaj politic şi economic, stimulează forţele antinaţionale, proimperiale şi separatiste, ca în cele din urmă Rusia să declanşeze, la 2 martie 1992, un război nedeclarat împotriva Republicii Moldova.
În acei ani extrem de grei, tragici pentru noi, Guvernul condus de V. Muravschi, însuşi prim-ministrul, au demonstrat maturitate politică, curaj civic, patriotism, dar şi suficient profesionalism. Amintim că din Guvernul Muravschi au făcut parte personalităţi de vază ale politicii, economiei şi culturii de care pomeneam mai sus. Tocmai datorită acestui comportament demn al conducerii de la Chişinău, agresorii străini şi mercenarii lor locali nu au reuşit să îngenuncheze R. Moldova atunci, s-o impină să renunţe la independenţă şi la alte cuceriri anterioare: revenirea la grafia latină şi proclamarea limbii române ca limbă oficială (de stat); scoaterea în afara legii a doctrinei şi a organizaţiilor promotoare ale regimului comunist de factură rusă, stalinistă; îndepărtarea de economia „socialistă” şi punerea temeliei pentru o economie reformată conform legilor şi legităţilor economiei de piaţă, valabile în lumea liberă etc.
”A fost supranumit în presa timpului „premierul independenţei”. Deşi R. Moldova se confrunta cu grave probleme politice, economice şi pur existențialiste, Guvernul condus de V. Muravschi a purces la soluţionarea unor probleme vitale de ordin economic, pornind de la ideea că în viaţa unui popor, a unei formaţiuni statale primează acest aspect: al unei existenţe pe cât e posibil de prospere şi libere. Atunci a fost limitat la maximum monopolul statului asupra industriei, comerţului, pământului, altor bunuri esenţiale, s-a procedat la liberalizarea preţurilor şi a economiei în general, concomitent cu adoptarea unor măsuri de protecţie socială a populaţiei. Guvernul Muravschi, printre multiple proiecte în susţinerea reformei a promovat un proiect de privatizare, elaborat de către un grup de specialişti condus de prof. dr. Paul Bran, bazat pe teoriile economiei de piaţă, care însă a fost respins de majoritatea deputaţilor din primul Parlament, aceştia adoptând alt proiect, întemeiat pe populismul economic şi social. Consecinţele acelei decizii a Parlamentului au fost resimţite în următorii 15 ani de stagnare şi degradare a economiei şi în genere a vieţii locuitorilor Republicii Moldova”, spune Vasile Șoimaru, economist, conferențiar universitar, publicist, deputat în primul parlament, prieten și coleg de facultate cu Valeriu Muravschi.
În acelaşi timp Guvernul a contribuit la reformarea sistemului financiar-bancar din R. Moldova, asigurând elaborarea şi conceptul punerii în circulaţie a leului ca monedă naţională. Fiind un om cu viziuni de perspectivă, V. Muravschi a contribuit la deschiderea primei instituţii de învăţământ superior pentru pregătirea cadrelor în cele mai diferite sfere ale economiei naţionale şi ale relaţiilor economice externe: Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM), fondată la 27 august 1991, prin implicarea directă şi plenară a prof. dr. Paul Bran şi a unor specialişti băştinaşi.
Anume  Guvernul Muravschi asigură, în această perioadă, fabricarea şi pregătirea pentru punerea în circulaţie a monedei naţionale şi actelor de identificare a populaţiei: paşaport naţional şi buletin de identitate, renunţându-se la paşaportul URSS. Concomitent, Cabinetul de Miniştri începe negocierile şi pregăteşte deciziile respective pentru aderarea R. Moldova la Fondul Monetar Internaţional, la Banca Mondială, la BERD. Au loc primele întâlniri cu reprezentanți din conducerea Uniunii Europene, în cadrul cărora este expus, prezentat cursul politic al Guvernului R. Moldova.

Puțină lume știe că, datorită lui Valeriu Muravschi a fost oprit Războiul de la Nistru. Ne spunea dumnealui cum în iunie 1992 premierul l-a sfătuit pe președintele Snegur să-l telefoneze pe președintele României Ion Iliescu, ca acesta să-l contacteze pe președintele rus Boris Elțin și astfel s-a ajuns la un acord de încetare a focului.
Iar la 1 iulie 1992, Parlamentul nu a acceptat Programul de reforme, inclusiv Conceptul de privatizare, astfel punând Guvernul Muravschi în imposibilitatea de a administra țara. Neavând sprijinul Legislativului, Guvernul este nevoit să-şi dea demisia. După asta Parlamentul, dominat de agrarieni și interfrontiști, îl numeşte în funcţia de prim-ministru al R. Moldova pe A. Sangheli, care formează „un guvern de conciliere”, astfel înlesnind revenirea la putere a nostalgicilor după regimul sovietic, care ulterior au blocat promovarea reformelor, au stopat pentru mult timp evoluţia firească, în spiritul ideilor naţionale şi democratice a societăţii moldovenești.
V. Muravschi se retrage provizoriu din viaţa politică de vârf şi se consacră necesităţii consolidării şi dezvoltării sistemului bancar, fondând în 1993 Asociaţia Băncilor din R. Moldova, al cărei preşedinte este până în 1998. În 1998 este ales deputat în Parlamentul R. Moldova, fiind preşedinte al Comisiei pentru buget şi finanţe din cadrul Legislativului de la Chişinău. În 1999 i se conferă Ordinul ”Gloria Muncii”.
În 1999 este ales preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat din R. Moldova, promovând în acelaşi timp ideea fuzionării formaţiunilor de orientare naţională şi democratică. Acest deziderat, până la urmă, se realizează în 2002 prin formarea Partidului Liberal, V. Muravschi devenind unul dintre vicepreşedinţi.
Din anul 2001 activează în calitate de consultant al grupului de companii ”Dacia-Agrochim” şi ”DacFruct”, cu un rol vizibil în sectorul real al economiei naţionale a R. Moldova, deoarece activitatea acestor companii se bazează pe implementarea unor tehnologii moderne superintensive în pomicultură şi viticultură.

Activitatea dumnealui din ultimul timp a fost nemijlocit legată de satul natal, unde în zilele de odihnă era prezent și unde întâlnirile cu pământenii nu s-au întrerupt niciodată…

A fost unul din promotorii Unirii și a declarat ferm că numai scoaterea graniței de pe Prut ne poate salva de calvarul în care am nimerit.

Ca moștenire spirituală ne-a rămas lucrarea ”Atitudini în ani de răstriște”, o carte de memorii scrisă cu susținerea prietenului său, Vasile Șoimaru, la care se cade să revenim spre a înțelege ce am avut și ce am pierdut în persoana lui Valeriu Muravschi. Să ne ierți, domnule prim-ministru, că n-am avut discernământ să te prețuim cu adevărat și să alegem la conducerea țării oameni care ne-ar reprezenta.

                                                                              Ion Cernei                  

 

Distribuie

Lasă un răspuns