Valentin Celac: În procesul de cunoaștere nu m-am oprit și nu mă voi opri niciodată, deoarece el nu are sfârșit

Este un privilegiu să ajungi la o vârstă, la care mulți nu au șansa. Unul din privilegiații care pășeşte falnic pragul octogenarilor este dr. hab. Valentin Celac, agrobiolog, botanist, genetician, ameliorator, om devotat muncii, dar mai ales, după cum s-a exprimat chiar Domnia Sa, este devotat adevărului ştiinţific. Un februarie mai deosebit, cel de-al 80-lea, l-a prins pe genetician sănătos, viguros și realizat. Timpul, zice, a trecut foarte repede. Parcă mai ieri era la școala din satul natal Hâjdieni, Orhei, parcă mai ieri absolvise facultatea și tot parcă ieri se lansa în cercetare. Anii s-au scurs nemilos, dar el și-a căutat de treburile sale, de viața sa, de cariera sa și azi le zice Bine ați venit, 80! Bine a venit îi spunem și noi distinsului profesor Valentin Celac și îi mulțumim pentru amabilitatea de a ne oferi un interviu, din care să aflăm mai multe lucruri din viața și activitatea cercetătorului.

– Stimate dle profesor Valentin Celac, aţi ajuns la o vârstă venerabilă. Intrați în familia octogenarilor cu o carieră ştiinţifică impresionantă în domeniul pe care l-aţi ales ca destin, dar și cu realizări frumoase pe mai multe dimensiuni. Să ne spuneți chiar Dumneavoastră, cine este astăzi Valentin Celac?

– În primul rând, sunt un simplu cetăţean al Republicii Moldova, de obârşie plugar român. Am crescut orfan de tată, care a căzut pe front în 1945, cetățenia originară mi-au furat-o, nu vreau s-o cumpăr, sper că voi primi-o, îmi iubesc ţara şi poporul. În al doilea rând, de profesie sunt agrobiolog (botanist, genetician, ameliorator), om devotat muncii, adevărului ştiinţific. Activitatea mea de cunoaştere ştiinţifică este marcată în timp de două perioade: 1964-1996 – în Grădina Botanică (Institut) a AŞM, 1996-2019 – în Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor. Activitatea de cercetare în domeniul botanicii şi geneticii a fost iniţiată, după cerinţa stringentă a timpului – detronării lâsecovismului, cu studiul citogenetic al structurii şi morfologiei cromozomilor la speciile de grâu, la unele plante spontane monocotiledonate, cu studiul  sistemului de reproducere sexuată la speciile de grâu spontane, de cultură şi la alte culturi agricole.

În Grădina Botanică am trecut treptele ierarhice în cercetare de la doctorand până la șef Laborator Embriologie şi Biotehnologie (1987-1996), luând parte activă la construirea Grădinii Botanice, blocului administrativ, înverzirea şi amenajarea expoziţiilor. Am participat în expediţiile organizate de VIR (Leningrad, azi Sankt-Petersburg) cu scopul aprecierii resurselor vegetale ale Caucazului (Azerbaijan, Georgia, Armenia) în anii 1974-1976. Am colectat genofondul de grâu, secară, aegilops, fiind cultivat pe terenul experimental al Institutului, studiat citogenetic şi hibridologic, apreciată evoluţia şi filogenia speciilor de grâu. Rezultatele cercetărilor complexe efectuate au fost publicate, fiind acceptate de comunitatea ştiinţifică şi oglindite în unele monografii capitale.

În scopul aprofundării cercetărilor şi implementării rezultatelor obţinute în Institutul de Botanică, m-am transferat cu serviciul la început în cumul (1993-1995) în Institutul de Genetică al AŞM, apoi în funcţie de șef Laborator Genetică şi Ameliorare a Leguminoaselor (1996-2008), cercetător ştiinţific principal până în prezent (2019). Programele de cercetare au fost axate pe studiul problemelor actuale ale biologiei, geneticii, ameliorării şi a implementării culturilor leguminoase pentru boabe (năut, linte, soia, fasoliţă, arahide, bobul de grădină), reconsiderării în agricultură a acestor culturi tradiţionale pentru băştinaşi, omise în perioada postbelică. În rezultat, au fost create, cu colectivul şi prezentate pentru apreciere 27 de soiuri la Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante a RM, dintre care 19 soiuri mai performante au fost omologate (soia – 8, năut – 3, linte – 2, fasoliţă – 2, arahide – 2, latir – 1 şi bob – 1), contribuind astfel la redresarea complexului agroindustrial şi a securităţii alimentare pentru viitor.

Realizările ştiinţifice s-au confirmat cu gradul ştiinţific de doctor în ştiinţe biologice (1970), doctor habilitat în biologie (1991), conferenţiar cercetător (1978), academician al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Ecologice şi Protecţie Vitală a ONU (2005) şi publicarea a cca 420 de lucrări. Pentru contribuţii deosebite în domeniul cercetării, inventicii şi transferului tehnologic am fost  menţionat cu cca 60 de Diplome de Excelenţă, 40 de Medalii de aur, argint şi bronz, cu Trofee, Premii, Ordine Naţionale şi Internaţionale: Diploma de Recunoştinţă a Prezidiumului AŞM (1999), Diploma Meritul Academic (2009), Brevet de Onoare Inventator de Eliă, (România, 2004), Ordinul Ştiinţific Gogu Constantinescu în Grad de Comandor (România, 2009), Ordinul Leonardo Da Vinci (România, 2010), Ordinul Aurel Vlaicu (România, 2011), mi s-au conferit Medalia Meritul Civic (2001), Ordinul Gloria Muncii  (2010), Medalia AȘM Dimitrie Cantemir (2014).

– Dar cum  a început cariera ştiinţifică a dlui Valentin Celac?

– Cariera ştiinţifică a luat startul în anii 1957-1962, la Facultatea de agronomie a Institutului Agricol din Chişinău, astăzi Universitatea Agrară de Stat, pe atunci o instituţie prestigioasă de pregătire şi selectare a cadrelor în diferite ramuri ale economiei naţionale după aptitudinile tinerilor, datorită profesionismului înalt al cadrelor didactice de a altoi inteligenta, dragostea de carte, de profesie, de natură şi de oameni. Dragostea  mea de pământ,  m-a făcut să aleg la anul trei de studii tema de licenţă la catedra de agricultură, condusă de rectorul institutului, talentatul prof. M. I. Sidorov, care mi-a încredinţat tema: „Influenţa premergătorilor în asolamente la productivitate şi conţinutul de proteine în cariopsele de grâu”, cu un volum enorm de lucru, la care am muncit trei ani cu mare sârguință, fiind înalt apreciat şi invitat de a rămâne cu serviciul la catedră. Fiind însă căsătorit la anul 5, nevoile m-au făcut să mă dezic şi să mă încadrez în producere, lucru pe care nu-l regret, făgăduind, că poate peste doi-trei ani mă voi întoarce.

– Cum aţi ajuns să activaţi la Grădina Botanică? Cum a început implicarea Dumneavoastră în Laboratorul de Citologie, care din câte am reușit să mă informez, a fost primul în Moldova, în care v-aţi demarat activitatea pe baza metodologiei geneticii clasice?

– Iubeam mult natura, plantele, profesia de agronom, prețuiam oamenii înrobiți, înţelegeam nevoile lor, însă problemele economice, sociale şi politice de pe acele vremuri din agricultură nu le-am acceptat. Înţelegând că nu e cazul să lupţi cu morile de vânt,  am hotărât să mă întorc la institut, să mă încadrezi în cercetare, în speranţa că voi aduce mai mult folos poporului. Urcând scările institutului agricol, în vara lui 1964, m-am întâlnit cu dl Vasile Micu, ne respectam mult. Atunci el, foarte convingător, mi-a propus să ne întâlnim cu dl Alexandru Ciubotaru, care, fiind tânăr director la Grădina Botanică, avea mare nevoie de cadre. Astfel, m-am încadrat la Grădina Botanică ca doctorand, la specialitatea de citologie, iniţiată de regretatul academician A. Ciubotaru, pe care am dezvoltat-o pe parcursul anilor, aprofundând cercetările biologiei, citologiei şi geneticii speciilor de grâu. Bineînțeles, că m-am bazat pe lucrările clasice ale renumitului savant genetician Nicolai Vavilov, care până acum este idolul meu, dar şi a discipolilor lui pe care i-am cunoscut personal prin stagiile efectuate ulterior.

– După cum ne-ați relatat chiar Dvs., aţi parcurs o cale în cercetare de la doctorand, cercetător știinţific, cercetător știinţific superior, cercetător ştiinţific coordonator, cercetător ştiinţific principal. Ați ajuns şef de laborator. De ce v-aţi oprit? Să înțeleg că nu V-a atras activitatea administrativă?

– În procesul de cunoaștere nu m-am oprit și nu mă voi opri niciodată, deoarece el nu are sfârșit. Activitatea administrativă, în opinia mea, este stoparea personală în cercetare. Cunoaşterea ştiinţifică este cel mai important şi apreciat domeniu pentru orice societate. Cunoaşterea este începutul formării şi dezvoltării societăţii umane, a progresului în general. Activitatea administrativă are şi ea idolii săi cu capacităţi ereditare, însă unii cad nefiind la locul potrivit, fiind nefericiţi şi aspru acuzaţi.

– Dumneavoastră aţi fost primul doctorand al regretatului acad. Alexandru Ciubotaru. În ce măsură Vă onorează, cât de mult Vă responsabilizează acest lucru şi ce lecţii aţi luat de la ilustrul savant?

– Eu îi sunt recunoscător academicianului Alexandru Ciubotaru pentru susţinerea activităţii noastre ştiinţifice şi creative fructuoase, recunoaşterii mele în calitate de coordonator al efectuării cercetărilor în colectiv timp de 32 de ani, deoarece am stat la bazele iniţierii şi dezvoltării citologiei şi a embriologiei în republică şi nu numai, fiind apreciaţi de societatea ştiinţifică prin publicaţiile noastre, organizare a numeroase congrese, conferinţe de profil. Am apreciat înalt la dl academician hărnicia, sârguinţa, capacităţile sale de comunicare, talentul organizatoric, spiritul lui maximalist, demnitatea şi exigenţa sa faţă de sine şi de cei apropiaţi. Lecţii de la dumnealui n-am primit, deoarece am absolvit aceeași facultate. Sunt însă foarte onorat, fiind numit recenzent la operele sale plămădite  în 11 volume.

– Cariera în cercetare, am înțeles că a fost marcată, în cea mai mare măsură de acad. Ciubotaru și alți renumiți savanți, dar cine au fost cei care V-au format ca om, ca personalitate, în general?

– Capacităţile, talentul, în general, sunt marcate filogenetic prin moştenire de la strămoşi, iar ontogenetic de părinţi şi viaţa socială. Bazele omeniei, înţelepciunii au fost puse în familie, după cum se spune, în cei 7 ani de acasă, de către mama Catinca şi bunelul Liodor, lângă care am fost în copilărie și care mi-au altoit capacitatea de a gândi din frageda copilărie, de a analiza critic oamenii şi evenimentele sociale, credinţa, omenia, hărnicia, sârguinţa, cinstea, dragostea de muncă, iubirea de neam şi dragostea de natură. Aceste sentimente sacre au fost cimentate de învăţătorii mei în timpul studiilor la şcoală, institut, de colectivele în care am activat pe parcursul vieţii, prin comunicarea cu oamenii de ştiinţă, prin literatura clasică lecturată, prin oamenii de cultură şi artă de bună credinţă pe care am avut şi am fericirea să-i cunosc, să mă împrietenesc, tuturora le sunt recunoscător.

– Să trecem la o altă etapă a activităţii Dumneavoastră – cea de la Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor, unde activaţi până în prezent. Cu ce V-a ademenit Institutul, după ce ați lucrat atâția ani la Grădina Botanică?

– Activând la Grădina Botanică am obţinut cunoştinţe în biologie, un genofond bogat – colecţii de plante cerealiere şi leguminoase care trebuiau utilizate, am urmat inducerea mutaţiilor utile la arahide şi năut cu ajutorul razelor gamma, cu gamma-puşca ce aparţinea Grădinii Botanice. Aceste realizări aveau nevoie de noi cercetări genetice, de creare a unui nou material iniţial pentru ameliorare, a noi soiuri cu productivitate, calitate şi rezistenţă sporite la factorii biotici şi abiotici, promovarea, implementarea lor. Institutul de Genetică nou format avea un lot experimental de invidiat, cu irigare, tehnică agricolă, biotron, aparataj nou, care mă provoca, mă atrăgea să-l explorez. Prin urmare, transferul meu cu serviciul la Institutul de Genetică a fost unul firesc, cu atât mai mult, că directorul Institutului de Genetică, acad. Alexandru Jucenco, mi-a propus acest transfer. Am promis, că mă voi transfera după susţinerea tezei de doctor habilitat, lucru care s-a întâmplat. După susţinerea tezei şi generalizarea unor cercetări m-am încadrat în programul de cercetare a Institutului de Genetică cu buna voinţă a directorului de atunci, Anatol Jacotă, specialist în domeniul fiziologiei, genetic.

– Care sunt cercetările de rezonanţă pe care le-aţi realizat de-a lungul activităţii Dvs. şi cu ce lucrări ştiinţifice va mândriţi cu adevărat?

– Consider că toate cercetările mele expuse în cele 420 de publicaţii, printre care 14 monografii şi broşuri, 24 de culegeri, cca 30 de brevete de invenţie şi de soi etc., pot fi trecute la capitolul realizări semnificative, toate au avut rezonanţă, fiind apreciate şi pe larg citate în literatura mondială de specialitate. În premieră, a fost efectuat studiul biologiei înfloririi şi a structurii cromozomilor la toate speciile de grâu, a plantelor monocotiledonate din flora Moldovei, apreciate particularităţile morfobiologice, ecologice a fazelor  vegetative şi generative la speciile de grâu spontane şi de cultură. Apreciez, că în premieră am elaborat conceptul despre sistemul de reproducere la plante, a fost stabilit determinismul lui genetic şi filogenetic, am formulat ca fenomen funcţionarea principiului selectivităţii embriologice în evoluţia plantelor. De asemenea, în premieră, am evidenţiat originea unor specii de grâu, am determinat ca fenomen sistemul genetic auto-alogam de inflorire-polenizare la grâu, iar mai târziu şi la plantele leguminoase. Pentru prima dată în ştiinţă am obţinut autotetraploizi la speciile diploide de grâu cu scopul aprecierii importanţei poliploidiei în filogeneză şi am efectuat studiul lor citogenetic, am studiat sistemul de reproducere la culturile legumicole, sistemul de reproducere la stejar etc. Consider, că o deosebită importanţă economică, ecologică şi socială are reconsiderarea în agricultură a culturilor leguminoase şi crearea în colectiv a 19 soiuri  noi de plante leguminoase şi elaborarea tehnologiilor lor de cultivare, introducerea în Moldova a două specii noi de plante leguminoase – arahidele şi fasoliţa.

– Vorbeați mai devreme despre caracterul aplicativ al cercetărilor Dumneavoastră. Ce proiecte de transfer tehnologic aţi înregistrat?

– Temele proiectelor de transfer tehnologic se promovează şi se acceptă printr-un concurs naţional dur şi se apreciază foarte serios, de aceea, numărul proiectelor realizate de un colectiv de cercetători este mic. Colectivul meu pe parcursul anilor a realizat 4 proiecte: „Aprecierea eficacităţii economice a culturii arahidelor în Moldova” (1992-1993), „Implementarea tehnologiilor de cultivare a soiurilor de năut şi producere a conservelor de leguminoase în Moldova” (2006-2008), „Reproducerea seminţelor elită şi implementarea în cultură a soiului nou de soia Zodiac” (2012-2013), „Reproducerea seminţelor elită şi implementarea în cultură a soiului nou de linte Verzuie”(2014-2015). Am înregistrat mai multe proiecte, dar n-au fost acceptate.

– Apropo, care e soarta speciei de leguminoase, pe care ați numit-o fasoliţă și importanţa ei în agricultură?

– Fasoliţa este o cultură anuală de grădină, pe larg răspândită în Africa, Asia Mijlocie, China, Caucaz etc., înalt apreciată şi utilizate în hrană păstăile în stare tehnică şi boabele în stare proaspătă ori procesată. În Moldova această cultură face primii paşi. Plantele îmbogățesc solul cu azot, vrăjile pot fi întrebuințate în hrana păsărilor şi animalelor.

– Cum s-a încadrat aceasta în celelalte culturi de plante leguminoase pentru boabe, precum: soia, năut, linte, latir, deja apreciate şi solicitate în alimentaţie, dar și in furajare?

– Fiind o cultură de grădină de la care, de obicei, se utilizează în hrană păstăile tinere în stare proaspătă prăjite ori conservate, fasolița, spre deosebire de alte culturi leguminoase, se cultivă  pe sectoare mici particulare şi nu poate fi folosită recoltarea mecanizată. Au fost create de noi două soiuri – Dina şi Ina, omologate în Moldova, elaborată tehnologia lor de cultivare şi de conservare a păstăilor, producţia cărora de acum se întâlneşte pe pieţele noastre. Acestei culturi îi aparţine viitorul, fiind cu mult mai productivă decât fasolea de păstăi, păstaia nu conţine ţesutul fibros şi aţe, cu o perioadă îndelungată de vegetaţie, spre deosebire de fasole, cu rezistentă sporită la secetă, erbicide, tolerantă la boli şi dăunători.

– Când au devenit cunoscute cercetările Dumneavoastră?

– Startul recunoaşterii mele în ştiinţa profesională a avut loc în 1967 la prezentarea cu succes şi publicarea primei lucrări ştiinţifice referitoare la biologia înfloririi la speciile de grâu, la Conferinţa tinerilor savanţi, la Grădina Botanică din Kiev, fiind apreciat cu Diploma de Onoare, apoi numeroasele recenzii pozitive sosite la teza de doctor în biologie (1970) din instituţii ştiinţifice ale republicilor fostei URSS.

– Cui transmiteţi ceea ce aţi realizat de-a lungul vieţii în știință?

– Realizările noastre sunt pe larg popularizate prin intermediul posturilor de radio şi televiziune. Au fost şi sunt organizate Congrese şi Conferinţe ştiinţifice cu publicarea realizărilor obţinute,  seminare de profil, loturile experimentale sunt vizitate organizat de agricultori, studenţi din agricultură şi biologie. Rezultatele se implementează în agricultură, sunt transmise cadrelor didactice, savanţilor din agricultură, biologie, ecologie, studenţilor etc , şi a altor ramuri din economie. Au fost realizate de tineri câteva lucrări de licenţă şi doctorat. În ultimii ani, cu mare regret, facultatea de agronomie este marginalizată, necesitatea în cadre agricole şi cadre pentru cercetare în agrobiologie nu este îndestulată.

– Când şi în ce condiţii aţi fost invitat în Ucraina, la Institutul de Ameliorare şi Semenologie a Grâului, pentru a organiza şi conduce un laborator de cercetări genetice?

– În 1972 am primit invitaţie de la academicianul V. N. Remeslo de a organiza şi conduce Laboratorul de Genetică a Grâului la Institutul de Selecție şi Semenologie din Mironovka (Ucraina), pe care am acceptat-o cu bucurie din interes profesional şi, de ce nu, şi material, deoarece fiind cu familie,  timp de şapte ani în cercetare, cu  realizări frumoase, n-am fost avansat, îndeplineam funcţia de cercetător ştiinţific inferior cu un salariu mizerabil, trăiam cu familia şi doi copii la gazdă în sărăcie, așa era politica de cadre.

– V-aţi implicat în studiul şi soluţionarea unor probleme principiale de mare impact ecologic. Cum a apărut preocuparea de studiul diminuării productivităţii şi uscării stejarului?

– La Grădina Botanică (Institut) a existat laboratorul ce se ocupa cu problemele uscării stejarului, dar după un timp a fost lichidat, deși au fost publicate lucrări științifice care constatau uscarea stejarului, afirmau fructificarea nesatisfăcătoare şi periodică a stejăretelor de către membrii Laboratorului de Geobotanică. Fiind convins, că studiul sistemului de reproducere la stejar poate elucida multe întrebări, am propus un proiect de cercetare la Moldsilva cu privire la problema „Ecologie”, care a fost acceptat, ulterior fiind realizat cu succes de colectivul laboratorului.

– Dumneavoastră sunteţi membru al Societăţii Botaniştilor. Dacă ați putea să ne relatați care a fost implicarea Societății la restabilirea activității Grădinii Botanice după dezastrul cauzat de ninsorile puternice din 20 şi 21 aprilie 2017, care au afectat grav genofondul de arbori şi arbuşti şi alte specii de plante din colecțiile Grădinii Botanice?

– Membrii Societăţii sunt botanişti, ecologi, fiziologi etc., uniţi prin probleme cu   interese comune în botanică, ecologie, ocrotire a naturii. Prin urmare, ei publică lucrări de popularizare a ştiinţei botanice, organizează Congrese, Conferinţe, lansări de carte, întruniri jubiliare etc. Membrii societăţii botanice au constatat şi apreciat rezultatele dezastrului natural din luna aprilie, au adus la cunoştinţă societăţii ştiinţifice şi administrative a ţării despre situaţia şi consecinţele reale din Grădina Botanică, au fost create proiecte de redresare a situaţiei. Colectivul Grădinii Botanice lucrează cu suflet şi dăruire pentru lichidarea urmărilor nefaste.

– Dle profesor, Dvs. faceţi parte din generaţia care a stat la baza fondării centrelor de cercetare, mai apoi institutelor, care ulterior au fost incluse în cadrul Academiei de Știinţe. Astăzi, suntem în plină reformă a administrării ştiinţei. Institutele au fost transferate în gestiunea Ministerului nou format al Educaţei, Culturii şi Cercetării. Cum apreciaţi starea actuală a ştiinţei în contextul reformei?

– Academia este cel mai înalt for ştiinţific, cultural şi independent, care întruneşte personalităţi marcante de înaltă prestație în domeniile lor, acceptată în societate timp de secole de minţile luminate, care apreciază progresul ştiinţei teoretice şi aplicate a instituţiilor asociate, coordonează programele de cercetare şi de pregătire a cadrelor de înaltă calificare. Prin urmare, în opinia mea, nu sunt necesare reforme diletante. În urma implementării acestor reforme starea ştiinţei va putea fi apreciată după 4-5 ani.

– Cu siguranță că cei care s-au bucurat necondiționat de reușitele Dvs., cei care V-au fost alături în clipele mai puțin fericite din viață au fost persoanele dragi din familie. Cine sunt acele persoane dragi sufletului Dvs.?

– Cu mare regret, după 57 de ani frumoşi de căsnicie, pe 24 septembrie 2018 a decedat scumpa mea soţie Maria, pedagog consacrat. Am crescut şi educat doi feciori înţelepţi, sunt căsătoriţi cu soţii inteligente, s-au afirmat în viaţă. Feciorul cel mai mare, Roman, este specialist în economie, iar cel mai mic, Ovidiu, specialist în agricultură, doctor în ştiinţe agricole,  are  doi feciori – Roman, economist finanțe, absolvent al Universităţii din Montreal şi Alexandrel, gimnazist, hocheist apreciat în o. Laval. Ambii nepoţi sunt eminenţi la învăţătură, cunosc limbile română, rusă, engleză şi franceză. Avem o mică vilă, unde îngrijesc pomi fructiferi, vie, colecţii de flori şi plante medicinale, avem buni vecini. Suntem o familie obişnuită cu tradiţii moştenite.

– Ce ați considera că nu ați reuşit să faceţi până acum? Ce regrete aveţi sau Vă consideraţi un om împlinit şi realizat?

– În plan social, mă consider un om împlinit, însă sub aspect profesional nu prea sunt satisfăcut. Sper ca pe viitor să rezolv unele probleme comise în ameliorare şi implementare din cauze administrative. Dar este un regret social, pe care nu-l pot influienţa, care constă în aceea, că oamenii noştri au pierdut cheia perfecţionării: Omul nu vrea să înțeleagă faptul, că drumul perfecționării este cunoaşterea, iar cheia succesului este măsura în toate lucrurile. În genere, consider că sunt un Om realizat şi fericit în viaţă, optimist, cu mari speranţe de viitor.

Stimate dle profesor Valentin Celac, Vă mulțumesc pentru disponibilitatea de a ne acorda acest interviu și pentru că ne-ați permis să intrăm oarecum în sufletul și viața Dvs. La acest frumos popas al vieții, Vă dorim sănătate și realizări frumoase în continuare. Chiar dacă cei 80 de ani de viață Vă întâmpină cu zile mai friguroase,  Dvs. să păstrați din căldura și smerenia din suflet și pentru cei dragi, șă le transmiteți imaginea din forul Dvs. interior și celor din viața cotidiană or, liniștea forului interior este fericirea divină.

La mulți ani binecuvântați, dle profesor!

– Vă mulţumesc şi eu.

Eugenia Tofan, Serviciul de Presă al AȘM

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns