Trei sfinţi: Limbă, Ţară, Părinţi

Toate au un rost în viaţă,

Toate trec încet cu noi,

Dar când vine-o dimineaţă

Ne trezim prea trişti şi goi.

Ne gândim cu-n fel de teamă

Că vom zace în morminte

Şi n-am preţuit în viaţă

Anumite lucruri sfinte.

Şi tot stau să mă gândesc,

Rugi arunc pe la toţi sfinţii

Să-mi dea forţă să-mi iubesc

Limba, Ţara şi Părinţii.

Poţi să ai averi grămezi,

Să nu duci în viaţă lipsuri,

Dar de n-ai în ce să crezi

Eşti un ochi lipsit de plânsuri.

De n-ai Mamă pe pământ,

Care să te-aştepte-acasă,

Când vii de la lucru frânt,

Cu bucatele pe masă

Şi cu şorţu-n poală prins,

Cu baticul tras pe frunte,

Părul ce de vremuri nins

De atâtea doruri multe.

Şi cu brazde-adânci pe mâini,

Pe sub ochi c-un fel de perne

Ce-au văzut  ploi şi furtuni –

Astea-s grijile materne.

Şi un Tată-ncărunţit,

Ce abia pășește-n cârjă,

Cât fu tânăr a muncit

Să-ți poarte ţie de grijă.

Azi nu vrea în schimb nimic,

Doar să-i vii mai des acasă,

Să mai stai cu el un pic

Cu-n pahar de vin pe masă.

Şi de pragul nu i-l calci,

Oricum pică nu îți ține,

Stă sărmanul tău bătrân,

Şi te-așteaptă doar pe tine.

Rezemat de-un stâlp al porţii,

Cu privirea-n lung de drum,

Tatăl dă sfidare morţii,

Ştiu de ce, dar nu ştiu cum.

Şi mai ştiu că scumpă-mi este

Limba, ce de ani de zile

În război a stat ca armă,

Iar pe pace – dulce pâine.

Plămădită-n zorii zilei

Cu osândă şi trudire

Să hrănească-ntreg norodul

Până-n ziua mântuirii.

Limba-n care din pruncie

Am grăit cuvântul mamă,

Pentru care în războaie

Sânge s-a vărsat şiroaie.

Şi acum se mai tot varsă,

Şi mi-e frică şi mi-e teamă

Limba ,Doamne, nu mi-o schimbe,

Mama să-mi rămână mamă.

Doina să-mi rămână Doină,

Râul, râu să se numească,

Să-l citim pe nea Grigore

Tot în Limba Românească.

Şi-ntr-o românească Ţară

Fără graniţă pe Prut,

Să mă duc la sfânta mumă,

Să merg fraţii să-mi sărut.

Şi de este cu putinţă

Pentru mine şi-a mea ţară,

Scapă-ne de suferinţă,

Lasă duşmanul să-mi moară.

Şi mai vin cu-o rugăminte –

Poate ultima ce-o am –

Cât veghezi deasupra noastră,

Ai grijă şi de-al meu neam

Cum ai grijă să-ţi iubeşti

Unul câte unul sfinţii,

Să-mi iubesc şi eu, mă lasă,

Limba, Ţara şi Părinţii.

Adrian Ursu, 28 ani, s. Mândreşti

 

Cu un clic în partea de sus dreapta a acestei pagini intră pe pagina de facebook a CUVÂNTUL-ui şi spune-ţi opinia, pune întrebări, dialoghează, distribuie să vadă şi prietenii tăi.

 

 

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns