Ion Petică, 64 de ani, locuitor al comunei Sărăteni, raionul Teleneşti, ne-a propus la concursul anunţat de CUVÂNTUL o urătură încă din timpul României Mari. E un text de vreo jumătate de oră, dar din lipsă de spaţiu vom reproduce mai jos doar un fragment. A învăţat acest pluguşor de mic, de la un unchi al său din Clișova. Mai cunoaște și colinde din acele timpuri. Ne mai spune că nu s-a temut să umble cu ceata de Sfântul Vasile şi în perioada sovietică:
”Oricum eram rău văzuți la școală dacă umblam cu uratul sau colinda. Despre acest pluguşor le spuneam prietenilor că e urătură din bătrâni. Nu m-a pârât nimeni – ne spune acum dl Ion Petică. Apropo, dumnealui are și alte urături și colinde plasate pe internet de către angajatele bibliotecii comunale. A fost invitat nu demult şi la un post de televiziune din capitală, cu ansamblul Lozioara, pentru nişte înregistrări într-un concert de Anul Nou. “S-au speriat când au auzit că în urătură se pomenește de România Mare. Fraților, eu, fiind copil pe timpul lui Brejnev, nu m-am temut s-o recit, iar acum, când sunt cu un pas în bătrânețe – nici atâta!”, le-ar fi spus dl Ion.
Rodica Bârsan, directoarea muzeului din Sărăteni ne spune că Ion Petică participă cu urătura sa la festivaluri, unde este primit cu bucurie de către spectator:
”Am avut un mare noroc fiindcă, de regulă, asemenea urături le cunoșteau copiii anilor ’30 ai sec. trecut, care acum nu mai sunt printre noi. E o mostră a rezistenței noastre prin cultură această urătură”, este de părere dna Bârsan.
Urătura întreagă o puteţi accesa mai jos grație dnei Natalia Bârlădeanu, bibliotecară la Sărăteni.
Aho, aho, în seara Sfântului Vasile,
Ce-o așteptăm noi de-un an de zile,
Seara când se va însera,
Noi pe dumneavoastră v-om ura.
Dați-vă pe la fereastră
Şi-ascultați urarea noastră,
Dați-vă pe la perdele
Şi-ascultați cuvintele mele.
S-a sculat badea Vasile într-o sfântă joi
și a înjugat două perechi de boi,
Boi-bourei, în frunte țintăței,
La ureche cu cercei,
În coarne cu gănăței.
Și-a pornit la Dealul Înalt, la câmpul curat,
Unde-i bine de brazdat.
Brazdă neagră a răsturnat,
Grâu de vară a semănat,
Grâu de vară în două cu secară,
Să răsară până-n seară,
Mânați boii măi flăcăi,
Cei care trag plugul
Care întoarce brazda după el împrejur, Într-ale noastre vechi și strămoșești hotare,
Care sunt în România Mare.
Și pocniți din biciuri cu râvnă înzecită,
Să se audă-n România Întregită;
De la Carpați până la Mare,
Din ținutul Herța, prin Hliboca,
Iași, Pitești, Moghilău,
Hotin, Orhei și București.
Urați feciori cu voci îndrăznețe,
Să se audă într-a noastre comune și județe,
Să mai facem roată măi flăcăi,
Să sunăm din zurgălăi
Să răsune peste dealuri și văi
Și să strigăm odată
Hăi! Hăi!