„Impedimentele în dezvoltarea durabilă a comunităților şi căile de depăşire a lor, prin ochii cetățeanului”

CUVÂNTUL şi AO ADR „Habitat” au invitat cititorii la o nouă rundă de dezbateri la tema: “Care, în opinia Dvs., sunt obstacolele principale care împiedică dezvoltarea economică şi socială a comunităţii din care faceţi parte, de cine depinde depăşirea lor?” Primul a răspuns invitației rezineanul Leonid Nicorici. Iată ce ne-a scris dumnealui:

– Sunt ferm convins că există o sumedenie de chestii care trebuie de luat în calcul pe un aşa vast domeniu, indicat în întrebarea pusă în dezbatere. Este o întrebare destul de dificilă și sub aspectul că nimeni nu poate pretinde la un adevăr în ultima instanţă. Fiecare din noi are o experiență, fie că a activat în domeniu, fie că a avut o tangenţă cu subiectul abordat,  și o pregătire profesională proprie.

Din punctul meu de vedere, subiectiv bineînțeles, aș vedea lucrurile după cum urmează:

1. Lipsa unor resurse  umane  capabile să răspundă orientărilor strategiei de dezvoltare a comunității și să pună în practică aceste orientări la toate nivelurile. Când vorbesc de resurse umane fac referință la:

– manageri cu înalt potențial de a ajusta o echipă de management corespunzătoare, capabilă să valorifice la maximum posibil resursele alocate pentru a atinge anumite obiective;

– forţa de muncă (oameni) competentă și profesionistă, care:

• să se realizeze (să lucreze) într-o atmosferă pozitivă, caldă, deschisă, creativă și încurajatoare, cu toate șansele de a reuși;

• să beneficieze de un program continuu de pregătire în care să se încadreze;

• să fie motivați să aducă o contribuție semnificativă la realizarea obiectivelor propuse.

2. Inexistenţa unui buget real de dezvoltare a comunității, pregătit  profesionist și transparent, bazat pe ipoteze bine definite în context economic, social, cultural, adică în baza unei analize veridice a situației din teritoriu. În permanenţă trebuie de căutat fonduri suplimentare de finanțare a diferitor proiecte de dezvoltare.

3. Lipsa unui plan de performanţă a comunității, adică a unui plan, care ar stabili niște indicatori pe domenii (numiți indicatori de performanţă), pe care ar urma să-i atingem în termen scurt (un an), mediu (trei ani) și lung (cinci ani).  Apoi ciclul se repetă şi în care se vede comunitatea, să zicem, peste 5 – 10 ani.

4. Lipsa unor obiective clare (pe domenii), care să fie în corespundere cu planul de performanţă,  pe care vrem să le atingem.

5. Lipsa unui comportament organizaţional în comunitate, în conformitate cu care conducători de toate rangurile să cunoască cum să soluţioneze problemele generate de relațiile interumane la locul de muncă, cum să reziste la diverse schimbări, să definească problemele, să le analizeze şi să-şi planifice acţiunile.

6. Nerespectarea eticii în afaceri. În activitățile de zi cu zi ne confruntăm cu diferite dileme de ordin etic și trebuie să fim pregătiți să facem faţă lucrurilor.

7. Lipsa unui cadru legislativ atractiv și mobilizator, în plan național și local.

Aș propune adițional celor menționate mai sus:

– să găsim soluții acceptabile pentru a spori veniturile fiscale (extinderea bazei impozabile) locale în vederea dezvoltării potențialului comunității în diferite domenii (educație, servicii, sănătate etc.);

– să se dea prioritate creării de slujbe, inițierii de proiecte importante în materie de sănătate, mediu, educație, industrie, pentru a deschide noi perspective și posibilități pentru locuitorii comunității noastre;

– să promovăm  continuu cauza egalității șanselor;

– să ne educăm un dispreț pe toate căile faţă de abuzul de putere și să combatem corupția ca fenomen;

– să instaurăm ordinea și disciplina în societate şi la locul de muncă;

– să conștientizăm  importanţa protejării pământului, aerului şi apei;

– să dezvoltăm comunitatea (țara) pentru a asigura un trai decent  bătrânilor, invalizilor, celor nevoiași;

– să obţinem ca oamenii independenți și harnici să beneficieze de o răsplată adecvată muncii depuse;

– sa înțelegem că fără o armonie în relațiile grupurilor de interes (autorități, organizații sindicale, angajatori, angajați etc.) din comunitate,  progres în dezvoltare va fi dificil de atins.

Capitalul uman este cel mai important, cea mai de preț avere. Avem nevoie de un parteneriat constructiv între lumea de afaceri și autoritățile comunității Rezina. Să înţelegem că ori progresăm împreună, ori ne scufundăm împreună. Pentru a deveni un oraș puternic, Rezina are nevoie de un simț al comunității renăscut, de un sentiment clar al obligațiunilor pe care le avem unul faţă de altul și de convingerea că nu ne putem realiza interesele individuale fără a ține cont de nevoile concetățenilor noștri.

Dacă ne dorim să avem cu toții, ca membri ai acestei comunități, un viitor destoinic, trebuie să acceptăm noile provocări ale unei vieți economice și sociale de succes.

Leonid Nicorici

Distribuie

Lasă un răspuns