Igor Grigoriev: Problema noastră cea mai mare este că lumea a încurcat afacerile cu politica, ceea ce e inadmisibil

Economistul și politicianul Igor Grigoriev s-a născut la 18 iunie 1974, în orășelul Cimișlia, unde părinții săi, după absolvirea facultăților, lucrau în gospodăria silvică, tata – inginer șef, iar mama – contabilă. Copilăria și adolescența și-a petrecut-o în Mihailovca, raionul Râbnița și în Jora de Jos, raionul Orhei.

A studiat la Universitatea Agrară de Stat din Moldova, Facultatea Economie, specialitatea evidență contabilă și audit. Activitatea de muncă și-a început-o la Trezoreria de Stat. Apoi este consultant local în proiectul Băncii  Mondiale „Reforma sectorului public”, după ce pentru câteva luni revine la Trezoreria de Stat, dar deja în calitate de șef de direcție. În 2003 este delegat contabil-șef, administrator al Ambasadei R. Moldova în Republica Bulgaria. În 2006 revine în țară în funcţia de vicedirector general al Agenției Privatizare pe lângă Ministerul Economiei și Comerțului al RM, iar peste un an este confirmat în funcția de director general al Agenției. În perioada 2009-2014 este șef al Cabinetului președintelui fracțiunii PCRM din Parlamentul Republicii Moldova. În 2015 a condus campania electorală a lui Ilan Șor pentru mandatul de primar al or. Orhei. După ce echipa lui I.Șor câștigă alegerile Igor Grigoriev devine viceprimar de Orhei, dar deja în octombrie acelaș an demisionează din această funcție.

În 2017 a solicitat azil politic în Spania.

Căsătorit, tată a doi copii. Vorbește fluent limbile rusă și bulgară, la nivel mediu – spaniola și engleza.

 

  1. Dle Igor Grigoriev! Ce subînţelegeţi Dvs. prin noţiunea ”acasă”?

– Pentru mine această întrebare este dureroasă. Noțiunea ”acasă” se asociază cu casa părinților mei, care nu mai sunt în viață, cu Republica Moldova (Basarabia și Transnistria), Cimișlia, Mihailovca (Râbnița), Jora de Jos (Orhei), Chișinău – toate acestea înglobează casa și datina mea. De ce este atât de complicat, ar fi întrebarea? Pentru că m-am născut în orășelul Cimișlia, baștina mamei mele Anastasia (numele de fată Crăciunel), copilăria mi-am petrecut-o în s. Mihailovca, r-l Râbnița, unde este casa părintească, baștina bunicii Matrona (născută Basiuc), mama tatălui meu; adolescența mi-am petrecut-o în satul Jora de Jos, raionul Orhei, baștina tatălui meu Nicolai, unde am absolvit școala medie și de unde am plecat în lumea mare, la Chișinău şi apoi m-am stabilit aici cu familia mea.

  1. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

– Primele lecții este clar că le-am primit de la părinți, în egală măsură de la tata și de la mama, pentru ce-am rămas foarte recunoscător pe toată viața. Foarte mult mi-au marcat caracterul și viitorul diversitatea de locuri de care am vorbit mai sus, neamurile mele pe linia lui tata din familia Grigoriev și cele de pe linia mamei din familia Crăciunel. Un rol deosebit în formarea mea au jucat pedagogii de la școala din s. Mihailovca și cei de la școala medie din s. Jora de Mijloc. Totodată, am avut norocul să am profesori buni și ghizi de viață la Universitatea Agrară de Stat din Moldova, facultatea Economie și, nu în ultimul rând, mentorii mei de la Ministerul Finanțelor, unde am venit după facultate.

  1. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

– Un copil educat de așa tată și mamă pe care i-am avut este obligat să știe totul despre datina lui, familia lui, baștina lui, oamenii care au fost şi sunt în jurul lui. Familia Grigoriev (în documentele de arhivă este Grigori, dar o să întâlniți și Grigore) este o familie cu tradiții din s. Jora de Jos. Străbuneii mei, Chirică și Maria Grigori, au fost oameni gospodari și au avut o familie numeroasă. Bunelul meu, Fiodor Grigori, era contabil în colhozul din sat, iar bunica Matrona (în Jora de Jos toți îi spuneau Maria Savovna) a fost învățătoare în școala primară situată în ograda bisericii din Jora de Jos. Frate cu bunelul a fost Alexei Chirilovici Grigore, profesor de geografie și director de școală mai mult de 30 de ani. Soția lui, Vera Vladimirovna Grigore, profesoară de fizică și matematică, sora bunelului, Vera Chirilovna Arnaut (Grigore), învățătoare, soțul Trofim Fedoseevici Arnaut, profesor de fizică. Au fost persoane marcante în viața comunei Jora de Mijloc, din componența căreia fac parte cele trei Jori: de jos, de mijloc și de Sus, dar și Lopatna.

Parinții mei, Nicolai și Anastasia Grigoriev (Grigore) au trăit în satul Mihailovca de pe malul stâng al Nistrului, vis-a-vis de Jora de Jos și au lucrat în colhoz, tata inginer-șef, secretar al organizației de partid, iar mama – contabilă.

  1. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimul timp?

– E foarte complicat și dureros să răspund la această întrebare, deoarece atât în țară, cât și la baștină nu sunt schimbări pozitive. Cu părere de rău, zi de zi oamenii sunt manipulați și folosiți în jocuri murdare și meschine, mulți au ajuns să se vândă pentru un bănuț. Trist  de tot.

  1. Ce vă aminteşte de casa părintească?

– Vatra cuptorului unde mama cocea pâine și plăcinte, ocolul unde cu mama împreună mulgeam vaca și apoi preparam brânza (la Mihailovca îi spuneam tvorog), cireșul din fundul harmanului, mărul și prăsadul din fața casei, călătoriile cu tata pe câmpurile colhozului (cea mai mare bucurie era când tata îmi încredința volanul Jiguli-ului nostru).

  1. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare?

– Cu siguranță învățătorii școlii medii din Jora de Jos, care au educat generații cu renume pentru localitate, țară și întreaga lume, cât și directorul sovhozului „Nistru”, Gheorghe Aghenii, care a făcut pentru această comunitate foarte mult. Aș propune să-i imortalizăm într-o alee a pedagogilor și oamenilor care au proslăvit comunitatea: pe Anastasia și Vladimir Savin, Vasile și Anastasia Telerman, Alexei și Vera Grigore, Natalia Șalari, Ion Ciobanu, Eustafie Cicală, Ion Terenti etc.

  1. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi?

– Și la școală, și la facultate eram în frunte atât la învățătură, cât și la năzdrăvănii. La școala din Jora de Jos, în pofida faptului că nu eram născut aici și în clasele I-VIII am învățat în școala din Mihailovca, am fost șeful clasei și președintele comitetului școlăresc.

  1. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dvs.?

– Sunt o persoană deschisă și sinceră, care țin mult la prietenie. Prețul cel mai mare în prietenie este sentimentul PRIETENIEI – stima, respectul, aspirația, năzuința, interesele comune, devotamentul!

  1. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă?

– Sunt sigur de asta! Am două fiice minunate, soție care mă rabdă așa cum sunt, am apartament în mun. Chișinău, am cinci fini de cununie și peste o sută de finuți de botez, sunt oameni pe care îi respect și oameni care mă respectă. Viața este frumoasă!

  1. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeti scopurile?

– Foarte mult am fost susținut de părinții mei, de familia mea și de oamenii care au avut încredere în mine. Mulțumesc mult tuturor pentru sprijin, suport și încredere!

  1. Dacă Bunul Dumnezeu v-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dvs., pe care l-aţi alege?

– M-aș întoarce în copilărie, la malul Nistrului, alături de părinții mei și frumoasele mele neamuri din familia Grigoriev!!!

  1. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi economistul Igor Grigoriev?

– Mă mândresc că sunt din neamul Grigoriev (Grigori), un neam cu tradiții! Mă mândresc cu locurile unde m-am născut, unde am trăit și unde trăiesc! Mă mândresc că sunt cetățean al Republicii Moldova! Sunt mândru de fiicele mele, finii mei, finuții mei, neamurile mele!

  1. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dvs.?

– Mi-am dorit ca părinții mei să trăiască până la adânci bătrânețe, să se bucure de nepoatele și nepoții lor, de noi, copiii, căci suntem doi frați, dar nu a fost să fie, au plecat prea tineri.

  1. Peste două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

– Aproape trei decenii, căci mișcarea de eliberare sau identificare națională a început în anii `80 ai secolului trecut. În școlile noastre se predă limba română, deci este clar că vorbim limba română. Cu istoria e mai complicat… Sunt momente sensibile și tragice în același timp. Reieșind din aceste provocări a apărut și conflictul armat de la Nistru. Eu am mai menționat într-un discurs public în Parlament, că lucrurile mari în Stat sunt făcute de politicieni și lumea academică, e clar că într-o consultare deschisă cu societatea. când o să reușim aceasta, atunci totul se va rezolva de la sine.

  1. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului Igor Grigoriev, peste care nu se poate trece în nici un caz?

– Am menționat puțin mai sus, sunt o persoană deschisă și sinceră, prietenoasă și cu verticalitate, nu am trădat și nu sunt trădător, morala, omenia este ceea ce nu poate fi depășit niciodată.

  1. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

– Da, foarte dur și nu bărbătește am fost trădat de prieteni, colegi și oameni apropiați mie, oameni publici, și chiar amenințat și insultat. Anume din acest motiv am fost forțat să mă apăr, să caut protecție, pe care am găsit-o și am supraviețuit…La unele momente în această ordine de idei m-am referit anterior în două interviuri publicate în CUVÂNTUL.

  1. În opinia Dvs., fără de ce un om nu poate să fie fericit?

– Fericirea fiecare o vede în felul său. Cu părere de rău, astăzi foarte mulți dintre noi văd fericirea doar în partea materială, însă, credeți-mă, nu este așa. Fericirea adevărată este în starea ta spirituală, morală, când ești liber în acțiuni, când poți să expui liber ceea ce gândești. Iar dependența, subjugarea, manipularea, debilizarea etc. face omul nefericit.

  1. Se pare că politica vă influențează totuși biografia, viața, destinul… Or, când ai căuta, politica a devenit ocupația Dvs. de bază.

– Într-adevăr, politica a devenit o parte a vieții mele și asta am deprins-o de la tata, pe când el era secretarul organizației de partid din colhoz, iar eu, copil fiind, mergeam cu el peste tot. E clar, acuma fac politică reieșind din realitățile prin care trece Republica Moldova și este trist că în 27 de ani de independență așa și nu s-a reușit crearea și întărirea statului Republica Moldova. Problema noastră cea mai mare este că lumea a încurcat afacerile cu politica, ceea ce e inadmisibil. Îl avem ca exemplu crestomatic pe Ilan Șor, pe care am avut nenorocul să-l fac primar de Orhei, iar eu să fiu acolo vice-primar. În campania electorală el a promis una, iar după alegeri face alta. Când mi-a declarat că face din primăria Orhei parte a holdingului său, am zis gata, mai departe nu se poate, orășenii nu pot fi ostaticii experiențelor tale! Țin să-i atenționez pe orhe-ienii cu mintea trează, că banii care sunt investiți în drumuri, serbări, buticuri, prăvălii mobile, cârnăciori sunt totalmente din miliardul furat. Am spus aceasta în interviurile din primăvară, unde am menționat că nu de afaceriști avem nevoie în primării, în parlament, dar de persoane capabile să elaboreze legi și politici de dezvoltare. Politicul și afacerile sunt două lucruri paralele, care nicidecum nu trebuie să se intersecteze. Apropo, moldovenii au o vorbă foarte înțeleaptă în această ordine de idei: nu trebuie de încurcat coada vacii cu ștampila primăriei.

  1. Ce apreciaţi şi ce nu vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău în ultimele decenii?

– De apreciat nici nu ai ce aprecia, am menționat și mai sus, dar cert este că la guvernare în R. Moldova nu sunt politicieni. Partidele de la guvernare sunt niște SRL-uri obișnuite, care au la bază nu doctrine politice, dar interese personale și de grup. Ne-au împărțit în pro-ruși, pro-români, pro-europeni și manipulează care și cum poate și dorește. Noi nu avem pluralism partinic sănătos în Republica Moldova, noi nu avem administrare politică a statului, iar aceasta duce la autodistrugere și destabilizare în societate…

  1. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

– Lucrul acesta poate fi făcut de politicieni sinceri și onești!

21.Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

– Cred și îmi doresc, căci istoria așa a vrut ca să apară acest stat – Republica Moldova, să devină recunoscut pe plan internațional, iar prima țară care a recunoscut independența țării cu denumirea Republica Moldova au fost vecinii și frații noștri – România. Astăzi, ca niciodată avem nevoie de consolidare și unitate în societatea din Republica Moldova, necătând la naționalitate sau limba vorbită. este important să conștientizăm că suntem cetățeni ai acestui stat și pentru asta avem nevoie de un proiect politico-economic de țară.

  1. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Grigoriev?

– Familia Grigoriev este o familie de gospodari, o familie cu tradiții, o familie cu oameni de omenie, sinceri, onești, deschiși, iar eu și copiii mei am moștenit toate acestea și le ducem mai departe. Cât ține de familia mea, circumstanțele care au jucat rolul principal la crearea acesteia sunt că eu cu soția eram studenți la aceiași facultate, locuiam în același cămin studențesc, unde ne-am și cunoscut.

  1. Cu ce se ocupă membrii familiei Dvs.?

– Soția, Lilia, este contabilă, fiica mai mare, Cristina, este studentă în anul III, USM, FRIȘPA, specialitatea relații internaționale, fiica mai mică, Alexandra, este în clasa a X-a la liceul româno-spaniol ”Miguel de Cervantes Saaveda”, iar eu… fac politică.

  1. Cum preferaţi să Vă petreceţi timpul liber?

– În familie și în călătorii, care este hobby-ul familiei noastre. Până în prezent am călătorit în peste 30 de țări, cum ar fi Bulgaria, România, SUA, Spania, Țările Baltice, Italia, Franța, Ungaria, Ucraina, Belarus, Rusia, Polonia, Austria, Luxemburg, Emiratele Arabe Unite etc.

  1. În casa familiei Grigoriev ce bucate şi băuturi sunt preferate?

– Bucatele tradiționale ale familiei noastre din strămoși sunt borșul scăzut din varză murată, năut cu carne de porc, sărmăluțe, plăcinte la cuptor, iar din băuturi – vinul și țuica de casă.

  1. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dvs.

– Războiul din Transnistria cu gardiştii şi cazacii în ograda casei părintești din Mihailovca, granata aruncată în casă și rănirea părinților, plecarea cu familia în Bulgaria, unde am lucrat în ambasada Republicii Moldova la Sofia, solicitarea azilului politic în Spania…

  1. În opinia Dvs., Republica Moldova a avut şansa să se integreze în Uniunea Europeană alături de Republicile Baltice?

– Nu am avut nici o șansă! De ce? Noi nu am fost stat independent până la absorbția noastră de URSS, cum au fost țările baltice, altele din ele având păstrate și guverne în exil toți acești ani. Noi nu am avut așa susținere internațională și de la vecini, cum au avut-o balticii. au mai fost și alte motive. Dar și începutul nostru a fost cam șchiop, fiind ultima fostă republică din URSS care am anunțat independența, dar și atunci cu gânduri neclare, frică și lipsă de experiență a clasei politice de a administra un stat independent!

  1. Câţi ani, în opinia Dvs., i-ar trebui Republicii Moldova ca să intre în categoria statelor civilizate?

– Este mult de lucru în această direcție. Suntem o societate bolnavă, dezbinată, sărăcită, manipulată etc. Totul depinde de politicienii care vor fi în fruntea acestui stat, de sinceritatea, curajul, mândria lor pentru acest stat etc.

  1. Una din problemele-cheie ale Republicii Moldova este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv?

– Instigarea la ură se face foarte ușor, ceea ce s-a și întâmplat la noi când a început acest conflict armat de pe Nistru, dar tratamentul acestei boli durează decenii. Este real orice, important să vrei să faci, să-ți asumi responsabilitatea, iar pentru asta trebuie de muncit și pe interior, și pe exterior.

  1. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui?

– Vă îndemn să mergeți înainte, să continuați întotdeauna să gândiți și să sperați că multe lucruri pot fi schimbate în jurul nostru. De fapt, cele mai serioase schimbări trebuie să se producă în primul rând în  fiecare dintre noi! Or, acuma noi culegem roadele activității noastre!!! Dar viața continuă! Mergem înainte!!!

Pentru conformitate, Ion Cernei

 

Distribuie

Lasă un răspuns