Gimnaziul Fuzăuca riscă să fie închis?

În următorii cinci ani, Gimnaziul din Fuzăuca, unica instituţie de învăţământ din raionul Şoldăneşti cu predare în limba rusă, riscă să fie închis. Conform datelor statistice, către anul 2020, insituţia va rămâne numai cu vreo 40 de elevi. După noua formulă de finanţare, per elev, acest număr este insuficient pentru ca un gimnaziu să funcţioneze normal. Nici chiar o eventuală reorganizare nu ar putea salva situaţia. Pentru ca o şcoală primară să supravieţuiască ar mai fi nevoie de circa 100 de elevi.

Fuzăuca este unica localitate din raionul Şoldăneşti unde 90 la sută din populaţie vorbeşte şi scrie în limba rusă. Pentru ei aceasta este limba maternă. Tot aici se află şi singura din raion instituţie de învăţământ preuniversitar cu predare în limba rusă. 

Tamara Orhei, directoarea Gimnaziului Fuzăuca, spune că alţi 14 copii din localitate merg la gimnaziul din satul vecin Samaşcani, unde se predă în limba română.”Aceşti copii vorbesc limba română acasă şi părinţii, din start, îi dau într-o şcoală românească.

Unele familii cred că o şcoală rusă scade şansele copiilor lor de a urma mai apoi o facultate. Deşi, din câte ştiu, multe facultăţi din universităţile capitalei au şi grupe cu predare în rusă. Majoritatea absolvenţilor noştri merg la instituţiile de învăţământ profesional şi superior din Bălţi sau Râbniţa. Nu avem elevi care ar fi plecat din gimnaziul rus la o şcoală superioară cu predare în română”, afirmă managera Gimnaziului Fuzăuca.

Actualmente la Gimnaziul din Fuzăuca îşi fac studiile 56 de elevi. Tamara Orhei spune că nici cu 56 de elevi nu le ajung banii oferiţi după formula per elev. Încă de la sfârşitul anului trecut de învăţământ, Gimnaziul Fuzăuca are un deficit bugetar de 342 mii lei.

“Suntem în deficit bugetar. Ne ajută Consiliul Raional Şoldăneşti. Utilizăm banii strict pentru salarii, lemne de foc, cărbune şi alimentaţia copiilor. Nu ştiu ce vom face în viitor. Căutăm proiecte, dar suntem mereu refuzaţi de finanţatori din cauza numărului mic de elevi. De la un timp nici nu îndrăznim să înaintăm proiecte pentru că din start ne dăm seama că instituţia noastră nu este eligibilă. Poate că e greşeala noastră că nu suntem mai insistenţi. Dacă nu va mai exista gimnaziul, satul va degrada”, opinează Tamara Orhei.

Alexandru Grădinari, şef-adjunct la Direcţia Raională  Învăţământ, explică situaţia astfel: “Pentru ca un gimnaziu să funcţioneze normal e nevoie de un buget anual de peste un milion de lei. Iar pentru ca instituţiei să i se ofere aşa sumă, şcoala trebuie să aibă cel puţin 100 de elevi. Dar, dacă se vrea şi modernizarea instituţiei, atunci, conform schemei de finanţare per elev, ar trebui să fie minimum 150 de copii. 

De modernizarea şcolii nici nu poate fi vorba la Fuzăuca. Pentru asta ar fi nevoie de sume mari. Cele două clădiri ale instituţiei sunt vechi şi necesită reparaţie capitală. Imobilul unde este amplasată administraţia şcolii datează din anul 1910. Pe timpuri, aici a locuit un preot. Odăile cu ferestre mici sunt întunecoase, iar pe timp posomorât nici lumina electrică nu este suficientă pentru o activitate sănătoasă. Directoarea ne-a spus că uneori aici se fac şi lecţii, pentru că este mai cald şi tabla este amplasată chiar lângă sobă. Cealaltă clădire unde se desfăşoară procesul de învăţământ propriu-zis a fost dată în folosinţă în anul 1964. De atunci nu au fost efectuate reparaţii capitale.

Cu referire la dotări, Tamara Orhei spune că baza materială a instituţiei poate fi apreciată cu nota 7: “Avem câteva computere dintr-o donaţie din 2013. Imprimanta, faxul au fost cumpărate încă înainte de demararea reformei în învăţământ. Dicţionare avem suficiente. Au fost momente când se donau materiale didactice  şi noi am profitat. Aşa că avem hărţi şi alte rechizite necesare. Avem nevoie urgentă de un proiector. Vorbim cu unii, cu alţii, dar deocamdată nimeni nu ne ajută. În alte şcoli din raion sunt şi table interactive. Noi putem doar visa la asta”.

Alexandru Grădinari spune că, de fapt, la Fuzăuca situaţia e mult mai complicată decât se pare. “Aici nu sunt deloc condiţii. Orele de educaţie fizică se desfăşoară într-o clasă adaptată. Referitor la viitorul instituţiei eu pot spune că în următorii ani, la Fuzăuca nu va mai fi şcoală. Se preconizează ca această instituţie de învăţământ să fie comasată cu gimnaziul din satul vecin, Samaşcani. Vom reorganiza gimnaziul şi va fi unul ruso-român. Astfel, atât elevii, cât şi profesorii de la Fuzăuca vor putea studia şi preda şi în continuare în limba rusă. Vom reduce considerabil cheltuielile. Vom asigura transport şi oamenii din sat nu au ce pierde”, linişteşte eventualele spirite şeful-adjunct al Direcţiei Raionale Învăţământ.

După cum ni s-a spus, nici la capitolul materiale didactice şcoala de la Fuzăuca nu o duce mai bine. Deşi respectă curriculumul şcolar, la lecţii pedagogii nu pot utiliza materiale alternative, aşa cum o fac cei din alte şcoli din raion. Laboratoarele de fizică, biologie, geografie şi chimie nu au necesarul de substanţe şi recipiente. În plus, majoritatea cadrelor didactice de aici sunt de vârstă pensionară sau în pragul acesteia. 

“În gimnaziu activează 8 cadre didactive. Doi profesori sunt de baştină, după absolvirea institutului au revenit să lucreze în satul natal. Majoritatea profesorilor cunosc la perfecţie limba rusă. Spre exemplu, profesoara de română, dna Eugenia, predă aici de 28 de ani. Şi mie îmi este uşor să predau în rusă pentru că am făcut facultatea în grupă rusă. Actualmente, avem un singur tânăr specialist, la clasele primare. Cadrele didactice merg la diferite cursuri de instruire, ne-a relatat dna Tamara Orhei”. 

Silvia Cârstea, profesoară de limba română, spune că acum 21 de ani, după absolvirea universităţii, a fost repartizată la Fuzăuca. “Nu regret, pentru că m-am obişnuit cu populaţia de aici şi este interesant. Predarea limbii române într-o şcoală alolingvă este şi uşoară, şi grea. Sunt copii care cunosc româna pentru că se vorbeşte în casă, dar sunt şi din cei care acasă vorbesc rusa ori ucraineana. De fapt, metodele didactice de predare a limbii române la noi sunt diferite de cele aplicate la lecţiile de limbă şi literatură română într-o şcoală cu predare în limba de stat”, spune Silvia Cârstea.

Valentin Tutuescu, profesor de educaţie fizică şi educaţie civică predă la Fuzăuca de 36 de ani. “De baştină sunt din satul Cogâlniceni, raionul Rezina. Îmi place să predau în limba rusă, am învăţat-o la perfecţie. Fetele din gimnaziul nostru deja 5 ani consecutiv obţin locul I la competiţiile sportive organizate la nivel raional”, spune Valentin Tutuescu.

Profesorii de la Fuzăuca îşi amintesc cu nostalgie de anii de glorie ai localităţii. La sfârşitul secolului XX, Fuzăuca era una din localităţile din raion cu cei mai mulţi copii născuţi raportat la numărul de locuitori. În 1997, în şcoala de aici studiau mai mult de 130 de elevi. Fuzăucenii ocupau locuri de frunte la olimpiadele raionale şi naţionale.

Potrivit lui Alexandru Grădinari, şi gimnaziile din satele Şestaci, Climăuţii de Jos şi Poiana au o perspectivă sumbră. Aici, numărul elevilor este mai mic decât cel necesar, iar statistica pentru următorii ani arată o descreştere a numărului copiilor.

Natalia Rotari

 

 

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns