Formarea şi activitatea raionului Cotiujeni

Satul Cotiujenii Mari este o veche vatră răzeşească din partea de nord a Republicii Moldova. Localitatea a fost menţionată pentru prima dată în documentele vremii în anul 1469, într-un uric al lui Ştefan cel Mare. După ce i-a zdrobit pe tătarii din Crimeea în Bătălia de la Lipnic, Marele Domnitor a împârţit oştenilor săi, pentru credinţă şi vitejie în lupte, pământuri la izvorul pârăului Negru (Ciorna). În document localitatea este menţionată deja ca sat mare. În epoca medievală şi modernă, Cotiujenii Mari s-a aflat în componenţa ţinutului, apoi judeţului Soroca, iar pârăul Ciorna a fost permanent hotarul natural dintre Ţinuturile Orhei şi Soroca descrise de Mihail Sadoveanu în romanul Neamul Şoimăreştilor.

În secolul al XIX-lea, după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, localitatea devine centru de voloste. La sfârşitul secolului al XIX-lea după reformele burgheze din Imperiul Rus, zemstva de voloste deschide în sat prima şcoală primară, punctul medical, spitalul. La începutul secolului al XX-lea în sat funcţionau o moară de apă, o moară cu motor cu aburi, două teascuri de ulei, uscătorii de fructe (lozniţe), practic majoritatea familiilor de ţărani aveau lozniţe la care uscau fructele. În localitate s-au stabilit pe parcursul istoriei câteva zeci de familii de evrei care stăpâneau prăvălii, dughene, activau ca medici la spital, cu sinagoga lor. De asemenea, s-au stabilit câteva zeci de familii de ruşi-lipoveni care au adus în sat secretele afumării cărnii. Ei prestau servicii cu plată şi locuitorilor satelor din jur.

La sfârşitul primului război mondial în sat şi-au desfăşurat activitatea preotul-poet Vasile Murafa, autorul volumului de versuri „Doruri străbune” şi nepotul său luptătorul-martir Simion Murafa, militanţi pentru eliberarea Basarabiei de sub stăpânirea Rusiei Ţariste. Cotiujenenii Ştefan Armanu, Ion Cazacliu, Vlad Cazacliu şi Grigore Cazacliu, deputaţi în Sfatul Ţării au votat la 27 martie 1918 Unirea Basarabiei cu România. În perioada interbelică volostea Cotiujeni devine plasa Cotiugenii Mari cu localităţile adiacente. Localitatea se dezvoltă, devine unul dintre cele mai mari sate din Basarabia. În sat funcţionau trei şcoli primare, gimnaziu, liceu agricol. Ca deputaţi în Parlamentul României au fost aleşi şi au activat cotiujenenii Grigore Cazacliu, Ilie Varzari, Anatol Scaleţchii care au contribuit la construirea căminului cultural, la modernizarea staţiei de cale ferată, la construirea şoselelor. Ţăranii posedau prin asociere 11 batoze, erau uniţi în cooperativa agricolă „Stefan cel Mare”, au comandat la uzina de tractoare din Braşov primul tractor, în anul de tristă pomină 1940, când au venit „eliberatorii sovietici”.

În anul 1940, la 28 iunie în urma ultimatumului înaintat conducerii României de către Guvernul Sovietic, teritoriul Basarabiei este reanexat de URSS. La 02 august 1940, la cea de-a şaptea sesiune, Sovietul Suprem al URSS a format la „cererea” conducerii RASSM, din cele 6 judeţe rămase din Basarabia, şi din 6 raioane din fosta RASSM o nouă formaţiune statală RSS Moldovenească, contrar prerogativelor pe care le avea. Conform Constituţiei staliniste din 1936, Sovietul Suprem avea dreptul să primească noi republici dar nu şi să le formeze.

Fiind încorporată în componenţa URSS, RSS Moldovenească a cunoscut acelaşi sistem politic, administrativ de comandă sovietic în care rolul central în viaţa politică, socială, economică şi culturală îl deţinea Partidul Comunist (bolşevic) al URSS, (în continuare) PC/b/ al URSS. În RSSM conducea Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei, în continuare CC al PCM. RSSM a rămas împărţită în 6 judeţe, iar plasele au devenit 54 de raioane noi. La 23 august 1940, proces-verbal № 1/5 „în scopul apropierii conducerii sovietice şi de partid de comitetele raionale, săteşti, şi organizaţiile primare se cere aprobarea din partea CC al PC/b/ al URSS a organizării a 6 judeţe noi Chişinău, Bălţi, Bender, Cahul, Orhei, Soroca în limitele existente în Basarabia şi 54 de raioane noi (plase). În oraşele Bălţi şi Bender s-au format Comitete orăşeneşti de partid subordonate Comitetelor judeţene de partid, iar Comitetele orăşeneşti Chişinău şi Tiraspol erau subordonate CC al PC/b/M. Arhiva Organizaţiilor social-politice, fondul 51, inventarul 1, dosarul 3, fila 16-17, în continuare (F. 51, i. 1, d 3, f. 16-17). Decretul Sovietului Suprem al RSSM din 12 noiembrie 1940 a stabilit divizarea administrativ-teritorială a republicii în 6 comitete judeţene, 4 comitete orășenești de subordonare republicană, 11 orăşeneşti, 58 raionale, 1178 săteşti. În judeţul Soroca au fost formate 9 raioane: Soroca, Vertiujeni, Zguriţa, Târnova, Drochia, Otaci, Ocniţa, Floreşti, printre care şi Cotiujeni (F. 51, i. 1, d. 25, f. 10).. Puterea de stat era dublată între organele administraţiei de stat, comitetul executiv raional (raispolcom) şi comitetul raional de partid (partcom), care era decizional şi principal. Conform Hotărârii CC al PCM. din 10 noiembrie 1940 Cu privire la aprobarea Sovietelor săteşti şi limitele raioanelor RSS Moldoveneşti, raionul Cotiujeni era format din următoarele sate: Prodăneşti, Căpreşti, Domulgeni, Ştefăneşti, Pohoarne, Zahorna, Receşti, Dobruşa, Cobâlea, Staţia Cobâlea, Cuşmirca, Cuşelăuca, Cunicea, Poiana, Cuhureştii de Sus, Cuhureştii de Jos, Nicolăieni, Unchiteşti, Vadul-Raşcov, Cot, Salcia, Socola, Şestaci, Ţepordei, Rogojeni, Staţia Rogojeni(F. 114, i. 1, d. 46, f. 5).  S-a continuat procesul de rusificare a denumirilor de localităţi: Cotiugenii Mari a devenit Cotiujeni-Cotiujanî, Pohoarne-Pogorna, Zahorna-Zagorna, Cobâlea-Cobâlinea, Cuşelăuca-Cuşelovca, Nicolăieni-Nicolaievca, Şestaci-Şestaki şi aşa mai departe: (F. 114, i. 1, d 46, f. 11). Tot atunci s-a interzis alfabetul latin şi s-a trecut în toată RSSM la alfabetul slavon (chirilic), (F. 51, i. 1, d. 7, f. 2). Cetăţenii care nu ştiau să scrie ruseşte au fost declaraţi analfabeţi şi impuşi să frecventeze cursurile de lichidare a analfabetismului. (Likbez). (F. 114, i. 1, d. 126, f. 5). Astfel de cursuri au fost deschise în toate localităţile.

Majoritatea funcţiilor de conducere din RSSM la nivel de republică, judeţ, oraş, raion, soviet sătesc, colhoz, au fost ocupate de persoane trimise din fosta RASSM, sau necuprinsa URSS. Astfel s-a produs „transnistrizarea” Basarabiei. Conducerea raionului Cotiujeni nu a fost o excepţie. În fruntea Comitetului raional de partid CR în anul 1940, în funcţia de Prim-Secretar al CR Cotiujeni al CC al PC/b/M a fost aprobat Colivah Alexandr Procopievici, anul naşterii 1905 de naţionalitate rus, studii medii, venit din regiunea Stalin în prezent Donbas Ucraina (f. 51, i. 1, d. 25, f. 9). În funcţia de Secretar II a fost aprobat Evreischii V. P., venit din Rusia. Ca secretar pe cadre a fost întărit Sivaţchii I.A., trimis din Ucraina. Majoritatea conducătorilor raionului Cotiujeni erau trimişi din fosta RASSM, RSS Ucraineană sau alte republici unionale ca ajutor „frăţesc”. Conducerea sovietică a raionului Cotiujeni a activat în anii 1940-1941, după ce a naţionalizat mijloacele de producţie (întreprinderile, pământul), a deportat şi a condamnat la moarte câteva mii de basarabeni, s-a evacuat în spatele frontului. În anii 1941-1944 s-a restabilit primăria şi plasa Cotiugenii Mari, judeţul Soroca în componenţa României. Din satele plasei s-au refugiat în România majoritatea intelectualilor, învățătorii, preoţii, medicii, foştii proprietari.

În 1944, după operaţia Iaşi-Chişinău are loc reinstaurarea regimului sovietic de ocupaţie.. La Chişinău revine din evacuaţie conducerea RSSM care reface raioanele. În raionul Cotiujeni este trimisă o nouă conducere. Majoritatea conducătorilor erau militari demobilizaţi din Armata Sovietică. Ca secretari ai organizaţiei raionale de partid au activat: P. Boico, I. Liusnea, F.Nosenco, D. Grobciac. I. Conic-procuror, G. Niconeniuc-judecător, G.Viconschii-şef al secţiei învăţământ, D. Finchelştein medic-şef, Z. Zilberman medic-şef veterinar şi alţii. (F. 114, i. 1, d 135, f. 1-19). Raionul Cotiujeni a avut ziarul său „Steagul Roşu”. Ca redactor al ziarului raional a activat S. Andronic, tatăl viitorului politician Nicolae Andronic. În raion au avut loc aceleaşi procese sociale, politice, economice şi culturale: foametea organizată, deportările din 1949-1951, colectivizarea forţată, devastarea şi închiderea bisericilor şi mănăstirilor. Deportarea populaţiei avea loc în continuu. Cele mai mari valuri de deportări au avut loc în anul 1940 şi 1949. Din satul Cotiujeni au fost duse în regiunea Curgan din Siberia 47 de familii. Gospodăriile lor au fost declarate „brosovâe” (părăsite) şi repartizate gratuit şefilor raionali (F. 114, i. 1, d. 121, f. 44). Inventarul, vitele, pământurile deportaţilor au revenit colhozurilor care se formau. Foametea şi deportările au avut ca scop să pregătească terenul pentru colectivizare, dar şi să descopere populaţia de intelectualitate, de elita politică, să o sperie, să o frângă. În urma colectivizării compacte în satul Cotiujeni s-au format 5 colhozuri: „Viaţa Nouă”, „Miciurin”, „Cotovschii”, „Voroşilov”, „Calinin”. În anii 50 toate au fost comasate în colhozul Miciurin. În raionul Cotiujeni a fost creată infrastructura industrială, a activat combinatul industrial raional cu mai multe secţii. La secţiile combinatului industrial se prelucrau legume şi fructe, se produceau baloane, echipamente de muncă, butoaie, plasă şi altele. În anul 1957 are loc comasarea raioanelor. Satele raionului Cotiujeni trec la raioanele Floreşti, Rezina, Camenca. Spitalul raional şi secţiile industriale din sat au continuat să activeze până în anii 80.

Deci, raionul Cotiujeni a încetat să existe, localităţile: satul Cotiujeni, satul Cuşelovca, staţia Cobâlnea au format sovietul sătesc Cotiujeni în cadrul raionului Floreşti, apoi Şoldăneşti. În anul 1991 s-a trecut la denumirile: satul Cotiujenii Mari, satul Cuşelăuca, staţia Cobâlea. Astăzi aceste localităţi formează comuna Cotiujenii Mari. Articolul dat este o încercare de recuperare a istoriei noastre, care merită să fie cunoscută. Pe parcurs vom reveni cu informaţii interesante despre istoria localităţillor din Republica Moldova.

 

Ion Lazăr, specialist principal, Direcţia Arhiva organizaţiilor social-politice,

Agenţia Naţională a Arhivelor

 

Distribuie

Lasă un răspuns