Evreii din Rezina

Am citit cu mare interes în CUVÂNTUL din 31 ianuarie c. articolul ”Rezina la 525 de ani de la prima atestare documentară” semnat de dl Nicolae Proca. Personal, sunt foarte curioasă să aflu cât mai multe informații despre orașul/raionul Rezina, în care locuiesc din 2005. I-aș propune dlui Proca să vină cu un articol referitor la evreii care au locuit aici, dat fiind faptul că într-un timp a fost cea mai numeroasă etnie. Și mai ales că recent a fost Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Mă interesează de unde s-au strămutat evreii pe aceste meleaguri, cum au trăit alături de rezineni, cum au făcut față antisemitismului, dar şi nume de personalități marcante, cifre și dacă evreii plecați după anii ’90 întreţin relaţii cu Rezina în continuare (asemeni celor din Telenești).

Stela Javgurean

La 23 iulie 1812, îndată după anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus, guvernul ţarist a adoptat un statut special pentru coloniştii care doreau să se mute cu traiul în Basarabia. Evreii, găgăzii, bulgarii care se stabileau în acest ţinut primeau cetăţenie rusească şi aveau anumite privilegii faţă de băştinaşi, fiind scutiţi de serviciul militar, de plata impozitelor personal şi agricol etc.

Ce i-a determinat pe evrei să se aşeze  pe acest meleag

În localitatea Rezina în anul 1859 locuiau 267 de evrei. Luându-i în calcul şi pe ceilalţi colonişti (găgăzi, bulgari, nemţi, ruşi) se poate constata că în a doua jumătate a secolului XIX în Rezina majoritatea locuitorilor o constituiau nebăştinaşii. Datele statistice din 1886 demonstrează că aici locuiau deja 1738 de evrei.

Stabilirea everilor în proporţii însemnate în Rezina a fost determinată de faptul că aici existau condiţii favorabile pentru comerţ, iar în s. Şipca, nu departe, mai exista o colonie evreiască, care între timp s-a desfiinţat.

Odată cu darea în exploatare a căii ferate Râbniţa – Bălţi, în 1884, la iarmarocul din Rezina aveau posibilitate să vină şi negustori din Odesa, Nicolaev, Herson, alte oraşe. În acelaş timp creşte numărul general al populaţiei. Datele recensământului din 1930 arată că la acel moment în Rezina-sat locuiau 49, iar în Rezina-târg -2889 de evrei.

Antisemitismul n-a fost susţinut    de rezineni

Trebuie să menţionez că la sfârşitul anilor ’30  ai secolului trecut în Rezina a fost organizat un miting cu scopul de a desfăşura un pogrom împotriva evreilor. Dar intenţia n-a fost susţinută, deoarece rezinenii aveau o atitudine binevoitoare faţă de evrei, dar şi faţă de reprezentanţii celorlalte etnii conlocuitoare. Materialele de arhivă confirmă că represiunile sângeroase faţă de evrei în anii celui de-al Doilea Război Mondial au fost realizate de armata germană. Evreii din Rezina mai puţin au suferit în urma acestor represiuni pentru că majoritatea se retrăseseră cu trupele sovietice.

Scriitorul Boris Vlăstaru

Un talent scriitoricesc insuficient explorat, Boris Vlăstarul (numele adevărat Boruh Moiseevici Wexler), s-a născut la 20 noiembrie 1922 în Rezina în familia unui cultivator de tutun. După absolvirea gimnaziului mixt din localitate, viitorul scriitor Boris Vlăstaru îşi continuă studiile la Liceul “Vasile Lupu” din Orhei. În anii celui de-al Doilea Război Mondial s-a aflat în rândurile Armatei Sovietice în calitate de ofiţer-tanchist. Revenit la vatră, absolveşte Institutul Pedagogic din Chişinău, apoi lucrează în redacţia gazetei “Ţăranul sovietic”.

Boris Vlăstaru ca nimeni altul a descris pământenii săi şi baştina. În povestirile “Ciobanul”, “Sacagiul”, ”Lăcrămioare”, “A răsărit o stea” ş.a., dânsul oglindeşte viaţa rezinenilor între cele două războaie mondiale. Romanul “Rugăciune pentru cei morţi” dezvăluie mai multe adevăruri privind destinul vitreg al rezinenilor, şi nu numai, în perioada stalinistă.

Proza lui Boris Vlăstaru a fost remarcată de scriitorii sovietici Konstantin Paustovski, Vasile Grosman.

Stabilit în 1973 la Tel-Aviv, prozatorul continuă să scrie în limba română, sursa lui principală de inspiraţie continuând să fie meleagurile rezinene. Acolo, proza lui Boris Vlăstaru a fost tradusă în ebraică şi a văzut lumina tiparului în patru volume. După plecarea scriitorului peste hotare, cum se obişnuia pe atunci, toate cărţile lui Boris Vlăstaru, editate în Moldova, au fost scoase din librării şi biblioteci, iar numele autorului – exclus din manuale.

Scriitorul a decedat la 11 februarie 1993, în Israel.

În anul 2009, prin străduinţa doamnelor Galina Davâdic, Elena Bordeianu şi Ludmila Popa a fost publicată bibliografia scriitorului.

Pe frontespiciul Bibliotecii Publice Raionale “Mihai Eminescu”  din oraşul Rezina a fost instalată o placă comemorativă.

Nicolae Proca

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns