“Eu vreau să văd ce va ieși din asta. Dar voi?”

Doi soţi din Rezina s-au apucat de o problemă foarte complicată – maidanezii. Unii orăşeni îi susţin, alţii le cam pun beţe în roate, Primăria deocamdată promite.

Cu mulţi ani în urmă, Consiliul Orăşenesc Rezina, sub presiunea locuitorilor, chiar a adoptat o decizie de înfiinţare a unui azil pentru animalele fără adăpost, dar intenţia a rămas doar pe hârtie. Problema există în toate oraşele mari şi mici din republică, dar de acest sector statul practic nu se ocupă. Şi atunci animalele ajunse în stradă din vina unor oameni iresponsabili rămân la mila voluntarilor, asociaţiilor obşteşti. 

Despre iniţiativa Marianei Ştuchina am aflat, ca şi alţi rezineni, dintr-o postare pe facebook şi am contactat-o pentru a ne răspunde la câteva întrebări.

– Dnă Mariana! Când aţi iniţiat acest proiect în Rezina?

– Ideea a apărut acum câteva luni. Cu vreo 3 săptămâni în urmă am scris pe reţelele sociale o postare (în alt grup) despre planurile de a încerca OSBV (prindere, sterilizare, vaccinare și eliberare) pentru animalele fără adăpost. Multor oameni le-a plăcut ideea mea. În timp ce eram ocupată cu rezolvarea unor probleme legate de teritoriul pentru un adăpost temporar, confecţionarea cuştilor pentru capturarea civilizată a animalelor din stradă, susţinerea financiară din partea primăriei, întreţinerea temporară a animalelor până la şi după sterilizare etc., postarea mea a fost ștearsă (nu am înțeles de ce, dar nu vreau să intru în detalii, acum capul mi-i ocupat cu alte griji). Comentariile au dispărut, din păcate. Nu, nu m-am pierdut nicăieri, prieteni.  Sunt acasă. Am o gospodărie mare, un fiu iubit de 3 ani, soţul care este sprijinul şi ajutorul meu principal. Am gospodărie, 7 câini, 2 pisici și mult teren. Am o viață foarte ocupată! Dar nu renunț, merg înainte, nu caut căi ușoare și privesc cu optimism în viitor.

Am înfiinţat deci un grup, pe care l-am numit “Резина. Право на жизнь” (Rezina. Dreptul la viaţă) pentru a ajuta animalele fără adăpost din orașul nostru, pentru a discuta situaţia, a ne susţine moral şi material, a căuta rezolvarea problemelor legate de fraţii noştri mai mici (nu îmi place această expresie, dar a trebuit să o folosesc). Ei chiar au nevoie de ajutorul nostru.

– Care au fost primele reacţii?

– Când am scris postarea despre acest program, am avut impresia că mulți oameni nu au înțeles despre ce este vorba. Unii au scris că ar fi gata să ajute azilul. Nu am intenția să închid câini sau pisici în azil. Vreau să trăiască în libertate, alături de noi. Pentru că fără noi se simt prost. Pentru că fără ei alături, ne simțim și noi rău.

Vreau să ajut aceste animăluţe să-și găsească un prieten, să aibă mereu mâncare și apă prin preajmă. Mi-aș dori ca unii să aibă case. Dacă vor fi sterilizate şi vaccinate, va fi mai uşor să le găsim un stăpân. Vreau cel puţin să nu le fie frică, să fie înțelese și respectate.

– Ce susţinere v-a acordat sau v-a promis Primăria?

– Am fost la Primăria oraşului Rezina. Dl primar Simion Tatarov cunoaşte problema maidanezilor şi mi-a spus că se implică în rezolvarea ei dar, ca şi mine, s-a ciocnit de rezistenţa din partea unor orăşeni şi nu numai. Mi-a promis susţinere. M-a avertizat de unele impedimente.

– Cineva dintre orăşeni sau din alte localităţi s-a implicat deja cu vreun ajutor?

– Da. O locuitoare din Rezina a propus fără nici o remunerare curtea casei sale şi o mică încăpere pentru a amenaja un adăpost unde să întreţinem temporar animalele până la şi după sterilizare.

– Aţi înregistrat eventual un ONG? Aveţi un cont bancar?

– Nu, pentru că nu e clar cum va demara acest program şi cum va decurge procesul. Deţin un card personal, de care nu mă folosesc, pentru început ar putea fi utilizat acesta.

– Cu ce ar putea susţine această iniţiativă oamenii care poate nu pot să ofere bani?

– Dacă aveţi acasă pături, pleduri vechi, cearşafuri, prosoape, huse pe care nu le mai utilizaţi – de orice vom fi bucuroşi. Aşa se procedează în toată lumea – animăluţele trebuie să aibă un culcuş cald.

Pentru început avem nevoie de materiale pentru a construi câteva cuşti supraetajate unde să întreţinem temporar animalele. Dacă aveți o pungă de ciment, o bucată de ţeavă din plastic, o bucată de plasă, o ușă ori un dulap stricat – scrieţi-ne. Din gunoi soțul meu poate face un lucru util! Şi pentru animale e bine, şi pentru mediu un plus – le vom reutiliza cu folos, şi balconul dumneavoastră sau garajul, saraiul vor fi curate.

Tot pentru început, cât timp nu avem o susţinere substanţială şi stabilă, este nevoie de hrană. Eu, de exemplu, când merg la magazin, cumpăr mereu şi o pungă cu ceva pentru animăluţe (de 15-20 de lei) și o port în geantă. Cine are prin cămară resturi de orez, hrişcă, bulgur, mazăre şi alte cereale, macaroane pe care nu le veţi folosi – nu le aruncaţi, cu ele putem salva viaţa patrupezilor.

Vă rog să adunaţi tot ce puteţi dona pentru animăluţe şi să ne daţi de ştire printrun mesaj pe facebook (Марианна Штукина), ca fie să venim noi să le luăm, fie să vă dăm adresa unde le puteţi lăsa.

Ţin să mulţumesc din suflet tuturor celor care s-au implicat ori se vor implica în continuare în această campanie nobilă.

– Aţi găsit careva susţinere printre orăşeni, aveţi cumva o echipă de voluntari?

– Dа. Ne-am asociat cu voluntarii care se ocupă de salubrizare. Eu le ajut lor, ei – mie. Apropo, noi locuim în sat, aproape de Rezina. Când ies cu micuţul meu să plimbăm câinii, strângem gunoiul aruncat pe marginea traseului – ne place să facem acest lucru.

Dar în general, din toată această situaţie am înţeles iată ce: există problema maidanezilor, dar oamenii încă nu sunt gata moral să o soluţioneze. Unii hrănesc animăluţele fără adăpost, alţii – le otrăvesc. Asta e mentalitatea. Mai curând trebuie să ne ocupăm de oameni, apoi de animale. Oamenii vor să fie soluţionată sau măcar ameliorată această problemă, dar nu vor să facă nimic pentru aceasta. E crudul adevăr!

Când o iai de la un capăt, te ciocneşti de o groază de probleme mărunte, care se adună într-un ghem mare. E complicat când nu există susţinere şi oamenii nu înţeleg până la capăt ce vrei să le explici. Se întâmplă că deja ai sterili-zat animalul, l-ai vaccinat, ai cheltuit banii cuiva, iar altcineva a otrăvit câinele…

Programul OSBV este implementat în multe țări. Să înțelegi, să ajuți și să respecți animalele este o normă a vieții! Să trăim în tandem cu natura! Lumea este crudă, dar în puterea noastră e să o facem mai bună!

Vă îndemn să încercați. Eu vreau să văd ce va ieși din asta. Dar voi? Haideți să ajutăm! Fiecare poate!

Pentru conformitate, Elena Roman

Distribuie

Lasă un răspuns