Emoţia predării online şi provocările acesteia

Tema dezbătută astăzi vizează principalele probleme care diminuiază eficienţa instruirii online în condiţiile instituţiilor de învăţământ preuniversitar din regiunea Orhei.

Ana Gornea, profesoară la LT “Olimp”, Rezina: În opinia mea, principalele probleme care diminuiază eficienţa învăţământului online în condiţiile instituţiilor de învăţământ preuniversitar din regiunea Orhei sunt:

– societatea nu este pregătită pentru învățământul online, lipsește grăuntele de “conștiinciozitate și responsabilitate” în învățământ;

   – întregul sistem de învățământ nu este bine pregătit pentru desfășurarea orelor online;

– parte din pedagogi nu mânuiesc bine calculatorul;

– nu poți face un profesor peste noapte să mânuiască pe nota “10” o programă școlară online;

– nu toate cadrele didactice sunt pregătite pentru a presta un învățământ online de calitate;

– nu toate cadrele didactice, nu toți elevii dispun de calculatoare, de legătură internet;

– familiile cu mulți copii nu dispun de mai multe calculatoare conectate la internet, ca să încadrăm simultan toți elevii la ore;

– părinții nu sunt pregătiți pentru a ajuta calitativ profesorul şi copilul;

– e greu să predai o lecție online când elevul este în pijama, când mănâncă și asistă la ore, când mama spală blidele în bucătărie și tot acolo e conectat elevul la ore, alături aleargă ţipând sora ori fratele mai mic;

– e greu să faci o evaluare orală când auzi șoaptele susținătorilor elevului, care stau “în culise”;

– de dimineață până seara ești pus în situația de a verifica teme concomitent la toate clasele care le ai – verifici o temă din primare, un test de BAC, o temă din clasa a 9-a, alta dintr-a 11, capul nu rezistă;

– profesorul cheltuie o sumedenie de bani pentru internet, telefonul mobil, fiind nevoit să dubleze, tripleze lucrul pentru a contacta elevii ce au absentat de la oră și a le explica tema.

 

Galina Platon, directoarea LT “Ioan Sârbu”, s. Ignăţei, Rezina: 1. Multe familii nu dispun de calculatoare, tablete, laptopuri, telefoane mobile performante. 2. Lipsa de rețea Internet la telefoane, Vi-Fi slab, care nu permite instruirea calitativă: sau se întrerupe în orice moment, sau nu se aude. 3. Lipsa controlului parental sau indiferența totală a părinților. 4. Sunt unele familii care nu au nici telefonie fixă. 5. Sunt profesori în vârstă, care nu cunosc tehnologiile moderne, nu dispun de calculator și telefon performant cu Internet, deşi profesorul este bun, are rezultate bune și foarte bune, vine la serviciu pentru că noi îl rugăm din cauza lipsei de cadre tinere. Sunt şi profesori în vârstă, care deşi greu se adaptează la platformele educaționale noi, recurg la ajutorul copiilor, nepoților şi se descurcă. 6. Lipsa softurilor educaționale în instituții.

 

Veronica Postolache, directoare adjunctă pentru instruire la LT „Lucian Blaga” din or. Telenești: În această perioadă deloc ușoară, liceul nostru și-a direcționat întreg procesul educațional la distanță, prin intermediul tehnologiilor informaționale și comunicaționale, conform unei Metodologii și Recomandări-cadru de organizare a activității didactice în sistem online. Încercăm să facem față provocărilor cu toleranță, calm și tact pedagogic. E cel mai dur test prin care trecem, în care presiunea de zi cu zi devine tot mai mare, iar rezistența tuturor actanților educaționali este tot mai mică. Cred că nici acei copii care, supărați, au gândit măcar o dată că s-ar închide școala, nu și-au imaginat că s-ar putea întâmpla acest lucru dintr-un motiv atât de neplăcut. Însă, școala de acasă ne oferă posibilități de a ne continua cursurile, de a rămâne conectați și de a fi încrezători că totul se va sfârși cu bine. Am creat clasele virtuale și încercăm să menținem un echilibru între predarea sincronă și cea asincronă, prin intermediul platformelor educaționale Google Classroom și Zoom, soluții reale pentru accedere la managementul conținutului educațional.

Dificultăți tehnice am întâmpinat cu toții, atât profesorii, cât și elevii. La un moment dat ne-am trezit că facem un schimb de experiență cu elevii, pe alocuri, cu indicații tehnice, pentru a putea stabili o legătură eficientă și sigură.

Acest traseu al procesului educațional la distanță e unul foarte sinuos, dar am găsit posibilități (tehnice) de a continua, doar acel elev care nu dorește, dintr-un motiv sau altul, să se implice nu dă curs invitației de a intra la ore, unde avem un contact direct, în schimb realizează sarcinile propuse în regim anacron (Google Classroom).

Deseori ne ciocnim cu fenomenul „ecranelor negre”, cu senzația că vorbești de unul singur pentru că o parte dintre ei nu se conectează cu cameră și atunci facem apel la elementul afectiv, care dă roade. Noi, cadrele didactice, nu ne-am încăpăținat, din contra, ne-am mobilizat, ne-am fortificat moralicește, ne-am format și din acest punct de vedere (al indiferenței unor elevi), ne-am organizat agenda, elaborând un orar online, ne-am pus la bătaie abilitățile, energia și speranța pentru a face față tuturor provocărilor.

Astăzi, un profesor cu vocație trebuie să devină și un prieten adevărat, un profesor de viață, pentru elevii săi, să le știe slăbiciunile, dar să le arate şi calitățile, să le simtă teme-rile, să le întărească credința, să le cunoască îngrijorările, să știe să le elibereze spiritul, să le recunoască defectele, să le sublinieze posibilitățile. Suntem mai mult în rol de psihologi pentru elevii noștri decât de profesori și acest lucru e firesc. Mai ales acum, când, mai mult ca niciodată, sănătatea și emoțiile contează!

Cu o doză mai mare de încredere și siguranță înaintăm parcurgând programa curriculară, reorganizându-ne într-o nouă ordine metodologică și didactică, susținuți de Minis-terul Educaţiei, Culturii şi Cercetării prin: instrumente pertinente, formare pentru aplicarea resurselor digitale, platforme variate, bibliotecă digitală. În spațiul acestui mod de instruire, la un clic distanță, conștientizăm că trebuie plasată nu doar informația propriu-zisă a disciplinei, ci și dovada atitudinii de conectare, a comportamentului și emotivității.

Am învățat să ascultăm, să respectăm recomandările, indicațiile, limitele. Am învățat că schimbarea este intrinsecă. Nu întotdeauna este alegerea noastră, acum, însă trebuie s-o acceptăm. Cu pași mărunți, încet înaintăm calmi, cu înțelepciune, responsabili și siguri de sănătatea copiilor și a noastră.

Un singur lucru este clar. Nimănui nu îi este ușor, dar viața nu este despre ceea ce am fost, ci despre ceea ce ești în momentele de criză și despre ceea ce poți fi în viitor. Cu disciplină, organizare, cu o agendă bogată și un echilibru emoțional vom reuși!

 

Nicolae Florean, învăţător la Gimnaziul ”Anton Moraru”, s. Pistruieni, Teleneşti: Lecția nu se permite să fie de 45 minute, dar în timp mai scurt pedagogul dovedește doar să predea tema nouă, nu şi să evalueze cunoştinţele elevilor. Rămâne pe seama părinților elevilor din clasele mici să ne trimită un video cum aceştea citesc, recită, povestesc și imaginile temelor scrise. Se întâmplă când părinții nu-s acasă (mă refer la cl. I pe care o am) şi astfel copilul nu participă la procesul educativ.

O altă problemă este munca cu preşcolarii. Firește, ei nu au cum cunoaște calculatorul. Aici se cere implicarea părinților, dar aceştea trebuie să fie împreună cu copilul şi să dispună de timp şi abilităţi ca să lucreze cu el. Nu sunt instruite nici cadrele didactice cum să desfășoare online orele. Astfel, încă multe alte probleme mai avem de depășit ca ideea să fie eficientă și viabilă. E nevoie de instruiri pentru cadrele didactice şi părinți, de acces la internet pentru toți elevii şi copiii de grădiniță şi ca aceştea să dispună de mijloace tehnice.

 

Adelina Cigardi-Burlea, originară din Teleneşti, femeie de afaceri, Cluj, România, de formaţie pedagogă:Principalele probleme ale formelor de predare online sunt lipsa de calculatoare, tablete, imprimante pentru performante ca elevii (mai ales cei din mediul rural) să-şi poată desfăşura interactiv orele. Rețelele media sunt foarte încărcate, conexiunea slabă, mulți copii nu reuşesc să se conecteze. Uneori orele se țin cu multe intermitențe, deci lecția se întrerupe, copiii îşi distrag atenția şi tema se predă pe frânturi. Modul în care părinții le explică copiilor temele poate fi foarte diferit față de modul de predare al profesorilor şi atunci se produce un decalaj de informație care derutează copiii. Copiii mei fac lecții cu profesorii, dar părerea mea, în puținul timp acordat (30 min dimineața, 30 min seara) nu e posibil să predai un material de 4 ore. Prea puține teme pentru acasă, prea puțin material independent, lectură. Un plus totuşi este – copiii noştri sunt acasă mai relaxați, iar temele sunt învățate în atmosferă calmă, împreună cu părinții.

 

 

 

Distribuie

Lasă un răspuns