Cea mai mare dorinţă Cea mai mare dorinţă neîmplinită e să văd poporul meu fericit şi Tara întregită

Academicianul Valentin  Celac s-a născut la 26 februarie 1939 în s. Hâjdieni, Orhei. A absolvit Facultatea Agronomie la Institutul Agricol din Chişinău. În 1970 îşi apără teza de doctor, iar în 1991 – de doctor habilitat în ştiinţe biologice. Activează la Grădina Botanică (institut) din Chişinău, iar din 1996 – la Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. În 2005 este ales academician al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Ecologice şi Protecţie Vitală a ONU. Decorat cu Medalia „Meritul Civic” şi Ordinul “Gloria Muncii”, numeroase înalte distincţii ale diferitor instituţii ştiinţifice din R.Moldova şi de peste  hotare. Autor a peste 400 de publicaţii, printre care 13 monografii, 23 de culegeri, al 27 de soiuri de plante leguminoase, din care 17 – omologate în republică, al 36 de brevete de invenţii. Căsătorit, împreună cu soţia Maria a crescut şi educat doi feciori, de care familia Celac este mândră.

1. Domnule Valentin Celac! Ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”?

– Pentru mine noţiunea „acasă” înseamnă locul sacru în care te-ai născut, casa părintească, mama, de la care ai obţinut căldura sufletească, curiozitatea, respectul faţă de oameni, sârguinţa, dragostea de natură, unde ai rămas şi locuieşti ori de unde ai plecat şi uneori revii şi o păstrezi cu drag în suflet. Dar este şi a doua semnificaţie a noţiunii, dacă „zbori din cuib” şi agoniseşti domiciliul în care locuieşti cu familia: locul unde te simţi protejat, fiind iubit, aşteptat, dorit şi fericit.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

– Mama Catinca lui Toader Veveriţă (după bunică Hodorogea) şi multrespectatul şi înţeleptul bunel Leodor al lui Ivan Iasinschi, altoindu-mi mie şi fratelui meu Ştefan mugurii înţelepciunii, cei „şapte ani de acasă” cu sintagmele: omenie, respect, păcat, cinste, ruşine, bunătate, dragoste pentru Bunul Dumnezeu. Fratele Ştefan a rămas stăpânul casei şi bun gospodar în sat.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

– Crengătura mamei e dintr-o viţă veche de agricultori mazili din Slobozeia (judeţul Orhei) cu străbunii Moise şi Argira Hodorogea, părinţi la mulţi copii instruiţi printre care şi bunica Daria, căsătorită în comuna Berezlogi cu bunelul Toader Veveriţă. Străbunelul Moise era vestit în părţile Orheiului prin creşterea oilor şi ca prisăcar cu renume. Unul dintre moşii mei, Andrei Hodorogea, martir al neamului, a luptat pentru independenţa Basarabiei de Rusia şi a întregirii Ţării Româneşti, fiind ucis în 1917 mişeleşte împreună cu Simion Murafa de către bolşevici, năzuinţele căruia eu le port în suflet până în prezent. Bunelul Toader Veveriţă şi bunica Daria au crescut 7 copii: Scridon, Serafim, Anica, Catinca (mama, născută în 1015), Frosea, Ana şi Ileana, de care am fost legănat, iubit şi mângâiat la diferite etape grele ale vieţii mele, deoarece am devenit orfan de tată, ucis la Berlin în 1945. Această viţă veche şi cu omenie se prelungeşte în Berezlogi, cu care rar ne întâlnim, însă îi port cinstea şi o iubesc cu dăruire.

Crengătura tatei, Rodion al lui Alexei Ciolacu (n. 1015) provine de asemenea dintr-o viţă de buni agricultori. Bunelul Alexei şi bunica Maşa, părinţi a 6 copii (3 din ei au fost ucişi în cel de-al Doilea Război Mondial), vechi băştinaşi ai c. Hâjdieni (j. Orhei), aşezat la 12 km spre est de Orhei pe malul râuleţului Drăghinici ce se varsă în Răut. Părinţii mei au fost buni gospodari şi prin hărnicie au agonisit avere, devastată de regim şi prin urmare numiţi „culaci”, au fost un bun exemplu pentru locuitorii comunităţii, fiind solicitaţi de săteni ca nănaşi de cununie şi cumătri de botez după tradiţii.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?

– Schimbările sociale din secolul XX, negative după formă şi conţinut, impuse de regimul dictatorial în spaţiul sovietic au distrus viaţa şi bunele tradiţii ale poporului român, obţinute  timp de secole de către băştinaşii agricultori, creând un genocid monstruos pentru elita poporului. Ultimele decenii au produs un de-zastru social, economic şi ecologic la baştină. Poporul în majoritate  nu-şi cunoaşte neamul, istoria, a pierdut ce e sfânt şi omenesc, nu-şi imaginează ziua de mâine şi viitorul următoarelor generaţii.

5. Care ar fi, în opinia Dumneavoastră,  căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova?

– Redresarea situaţiei economice, sociale şi ecologice pe această palmă de pământ furată, trădată, minciunită şi rătăcită poate fi realizată numai prin reunire cu ţara mamă-România. Conştientizarea de către cetăţenii Basarabiei a necesităţii unirii cu ţara şi depunerea eforturilor comune pentru realizarea acestui eveniment măreţ poate produce schimbarea dorită spre prosperare şi bunăstarea poporului năcăjit.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare?

– Personalităţi notorii pentru înveşnicire în Hâjdieni n-au existat, dar eu aş înveşnici-o pe mama Catinca, fotografia ei fiind cândva expusă pe panoul de onoare al satului pentru omenie, hărnicie şi numită de săteni “lelea Catinca grinda colhozului”.

7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie?

– Amintirile mele din copilărie şi adolescenţă sunt foarte diverse şi majoritatea din ele tragice: războiul, foametea, deportările, colectivizarea şi fărădelegile legate de viaţa mea şi a băştinaşilor, dependente de numele lui Stalin, a urmaşilor lui şi a satrapilor autohtoni. Necătând la trecut, în copilărie m-am simţit fericit, deoarece nu ştiam cât de nefericit sunt. Amintiri frumoase sunt legate de şcoala medie din Susleni, pe care am absolvit–o, cu buni profesori ca Andrei G. Cazacu, cu harnici elevi, dintre care unii mi–au devenit prieteni pe viaţă: Sergiu Gandrabur, Dumitru Frunză, Nicu Mărinuţă, Ionel Cucu, Alexandra Turuta.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră?

– Profesionalismul, naţionalismul, omenia, hărnicia, curiozitatea, cinstea, modestia, vrednicia şi verticalitatea.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă?

– Da. Sunt însă încă multe lucruri pe care trebuie să le înfăptuiesc.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile?

– Scopurile mele au fost realizate şi datorită înţelepciunii soţiei mele Maria (Şchircă), chibzuinţei şi curiozităţii moştenite, cad-relor didactice, oamenilor de bună credinţă, prin muncă asiduă din zori până în noapte pe parcursul anilor şcolarizării, activităţii profesionale, cercetării ştiinţifice şi de mâna dată de colegii de breaslă şi de prieteni.

11. Dacă Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege?

– Un moment sacru pentru mine ar fi întâlnirea cu buneii, mama şi tata.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi savantul Valentin Celac?

– Mă bucur de familia mea, de urmaşi, de multe lucruri bune realizate în timpul şcolarizării, la producere, în cercetarea ştiinţifică şi de aprecierile înalte ale șocietăţii. Au fost realizate ample cercetări în domeniul botanicii, geneticii,  ameliorării şi a inventicii, obţinând gradul ştiinţific de doctor în biologie (1970), doctor habilitat (1991) şi titlul ştiinţific de academician al AIŞEPV al ONU (2005). Sunt autor la peste 400 de publicaţii, printre care13 monografii, 23 de culegeri, am creat 27 de soiuri de plante leguminoase testate la Comisia de Stat, din care 17 – omologate în republică, am 36 brevete de invenţii, 76 de diplome de excelenţă, 35 de medalii de aur, argint şi bronz obţinute la Salonul Intertnaţional  de Inventică, Cercetare şi Transfer Tehnologic şi multe trofee. Am fost decorat cu Medalia “Meritul Civic” (2001), Ordinul “Gloria Muncii” (2010), Medalia “Dimitrie Cantemir” (2014). Realizările ştiinţifice au fost înalt apreciate în România cu Ordinul “Leonardo Da Vinci” (Bacău, 2009, Iaşi, 2010), Ordinul Ştiinţific “Gogu Constantinescu în Grad de Comandor” (Cluj – Napoca, 2009), Ordinul Ştiinţific “Aurel Vlaicu” (Iaşi, 2011), “Inventator de Elită clasa I” (Societatea Inventatorilor Români, Bucureşti, 2010), sunt Membru de Onoare al Forumului Inventatorilor Români (2007).

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră?

– Să văd poporul meu fericit şi Tara întregită.

14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

– Presa şi audiovizualul nostru (în prezent medioc-ru). Ştiinţa din vechime a pus punct la aceste întrebări neghioabe, chiar şi pentru cei orbi şi muţi.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi savantului Valentin Celac, peste care nu se poate trece în nici un caz?

– Principiile de viaţă sunt bazate pe cele zece porunci, plus modestie şi verticalitate.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

– Nu toţi colegii şi prietenii m-au trădat. Trădătorii nu pot fi prieteni, ei sunt blestemaţi de omenire.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fie fericit?

– Fără familie, o societate adecvată şi natură (lumină, aer, apă şi pământ).

18. Aţi făcut / faceţi şi politică?

– Da, am făcut, dacă patriotismul este apreciat ca politică. Am participat la toate evenimentele politice de eliberare naţională şi cele de pe Nistru.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

– Apreciez tendinţa de a intra în Uniunea Europeană. Nu-mi place lipsa de profesionalism şi patriotism, fariseismul, trădarea, minciuna şi obrăznicia politicienilor.

20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

– Poporul şi un parlament patriotic ce ar vota reunirea cu Ţara.

21. Credeţi în viitorul statului cu numele Repub-lica Moldova?

– Nu.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Celac?

– Prietenia studenţească timp de patru ani între viitoarea profesoară Maria Şchircă şi viitorul agronom Valentin Celac a culminat cu înregistrarea la 7 noiembrie 1961 a căsătoriei noastre fericite. Un rol aparte l-a jucat bunul meu prieten Sergiu Gandrabur. 

23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră.

– Soţia Maria, fiul Roman (n. 1965) cu soţia Angela (Spânu), fiul Ovidiu cu soţia Angelica (Corcodel) şi cu 2 fii ai lor Roman şi Alexandru Celac, fiind toţi cu verticalitate, dotaţi, fericiţi, iubitori de ţară şi oameni.

24. Cu ce preferaţi să vă ocupaţi în timpul liber?

– Îmi place să citesc şi să meditez în linişte, să mă ocup de cercetarea ştiinţifică, să joc şah cu cei apropiaţi, să execut diverse lucrări agricole la vilă, ba chiar mi-a plăcut şi să pescuiesc cu copiii mei.

25. În casa familiei Celac ce bucate şi băuturi sunt preferate?

– Bucatele naţionale. La sărbători accept şi închin simbolic vinul sec.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră.

– Naşterea mea la 26 februarie 1939 în zodia Peştilor; ocuparea Basarabiei în 1940 şi războiul; foametea din 1946-1947; colectivizarea forţată; admiterea la studii la Institutul Agricol (1957), după absolvirea căruia am fost trimis agronom principal în colhozul „Patria” din s. Cociulia, Comrat, unde am lucrat doi ani, iar în 1964 am fost admis la doctorantură la Academia de Ştiinţe a Moldovei sub conducerea acad. Alexandru Ciubotaru. Un rol deosebit în  viaţa mea l-au jucat expediţiile profesionale în Caucaz, transferarea de la Grădina Botanică cu serviciul la Institutul de Genetică al AŞM (1996).

27. În opinia Dvs., care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova?

– Acestea ţin de profesionalismul cadrelor naţionale, baza tehnico-materială a grădiniţelor, şcolilor, instituţiilor profesionale şi grija statului faţă de ele. În toate aceste domenii este foarte mult de lucrat. Salariile şi pensiile concetăţenilor noştri din aceste domenii sunt unele din cele mai modeste. Şi ne mai mirăm că patriotismul oamenilor noştri e la pământ. Dar toate problemele noastre în ultima instanţă sunt generate de guvernările noastre, autorităţile de toate nivelurile, formaţiunile politice şi justiţia care nu-şi exercită cum trebuie obligaţiunile.

28. Credeţi că Republica Moldova are şanse să se integreze în comunitatea europeană?

– Moldova are şanse să se integreze în comunitatea europeană numai prin realizarea foii de parcurs, prin unirea la alegeri a forţelor democratice autohtone, prin aprecierea unui lider comun la preşedinţie şi formarea unui Parlament care să activeze cu adevărat pentru ţară şi popor.

29. Una din problemele-cheie ale Republicii Moldova este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv?

– Diferendul transnistrean nu e o chestiune care arde şi va fi soluţionată cândva de către popor după deşteptare, fără amestecul cuiva.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui din regiunea Orhei?

– Scumpilor mei pământeni moldo-români le urez multă sănătate cu pace şi dragoste în suflet, mulţi ani buni, succese în realizarea aspiraţiilor, raţiune sănătoasă şi să ne rezolvăm problemele noastre sociale şi economice cu prietenii dragi în ţara mamă-România sub ocrotirea Bunului Dumnezeu.        

Pentru conformitate: Tudor Iaşcenco     

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns