Bogăţia mătuşii Agnesa, adunată în 90 de ani

Agnesa Zagorodniuc din s. Buşăuca, raionul Rezina, în curând va rotungi vârsta de 90 de ani. Dumneaei spune că bogăţia principală pe care a acumulat-o în viaţă sunt cei 4 copii – 2 băieți și 2 fete, de la care are 16 nepoți, 18 strănepoți și 2 străstrănepoți. Nănaşa ei, Ioana Bargan, tot în luna martie c. urmează să împlinească 102 ani.

Torta primarului şi ceaiul străstrăbunicuţei

Am mers la mătuşa Agnesa împreună cu primarul satului, Vadim Ciobanu. Dumneaei trebăluia iute prin casă, ajutată de fiica Olga, ginerele Victor și alte rude. În odaia decorată cu amintiri toate lucrurile erau aşezate într-o ordine exemplară. Primarul a felicitat toată lumea, dar mai ales fetele şi femeile, care constituiau majoritatea printre cei prezenţi în casă, i-a înmânat bunicuţei Agnesa un buchet de flori, iar pentru toţi ceilalţi a pus pe masă o tortă. Peste puţin timp alături de tortă au apărut mai multe ceşti cu un ceai deosebit de aromat, preparat, după cum aveam să aflu mai apoi, din ierburile medicinale adunate şi păstrate chiar de stăpâna casei. În timp ce domnul primar a închegat o discuţie cu oaspeţii casei despre ultimele evenimente din sat, noi stăm de vorbă cu străstrăbunica Agnesa.

Nu uită şi nu iartă

Mătuşa Agnesa s-a născut în anul 1928, în familia lui Fotie Donică din Buşăuca. În perioada interbelică tatăl ei a fost ales primar. Era om gospodar, stimat şi respectat în sat. Avea mai multe hectare de pământ, parte primit în urma reformei agrare de la statul român, parte cumpărat, pe care îl lucra împreună cu cei şapte copii sănătoşi şi harnici.

Mai avea mașină de treie-rat, cai, căruță, car cu boi, plug, boroană, alt inventar necesar la gospodărie. Agnesa a fost penultimul copil în familie. În anii 1945-46 părinţii au decedat în urma epidemiei de tifos. Şi pe dânsa n-a ocolit-o acea boală cruntă adusă de război, dar a scăpat cu zile. Între timp altă năpastă s-a abătut peste sat şi întreaga Basarabie – foametea. Mătuşa Agnesa accentuă că nu o să uite niciodată și nici nu o să-i ierte pe acei upolnomocenâe care umblau prin sat și luau ultimul grăunte de la gura înfometaților. Bunicul dânsei cânta la vioară, având un instrument vechi şi foarte scump, pe care nacyalnicii de la raion i-au smuls-o atunci din mâini, pentru că nu dădu-se destulă carne la stat.

Rămasă fără părinţi, pentru a supravieţui, Agnesa, o copilă de 18 ani, se ducea cu trenul undeva în Polonia, ascunzându-se în vagoanele cu cărbuni. Acolo umbla şi aduna câteva kilograme de cartofi, pe care îi aducea acasă. Altă dată, mergea pe jos cale de 40 km până la Râbnița pentru a se pricopsi cu o turtă-două de macuh. Aşa, spune mătuşa,  a scăpat a doua oară de moarte.

În 1949, când a început colectivizarea, s-a căsătorit cu Ion Zagorodniuc, flăcău din sat. I-au cununat consătenii Ioana și Hariton Bargan. Nănașa Ioana, născută în 1916, încă este în viață, luna aceasta va împlini 102 ani. Nuntă n-au făcut – așa, o mică masă cu cele mai apropiate rude.

Soțul Ion era mai în vârstă doar cu 2 ani, dar gospodăros, bun soț și tată la copii. Mătușa Agnesa păstrează atârnate pe perete, la loc de cinste, fotografii scumpe sufletului ei, printre care soțul este o figură centrală. A lucrat și pe tractor, dar mai mult a fost reparator de diferite agregate și mecanisme. A murit în 1992, avea doar 66 de ani. Mătuşa Agnesa toată viața a lucrat numai în brigada de câmp. În primii ani au dus-o greu, mai apoi situaţia s-a mai îmbunătăţit. Au crescut 4 copii – 2 băieți și 2 fete, de la care au 16 nepoți, 18 strănepoți și 2 străstrănepoți. Dintre aceștia din urmă Maxim, în vârstă de 2 anișori, locuiește în Karelia, F. Rusă, iar Mateo, care în curând va împlini un anișor, este alături de străstrăbunica.

Nici un bănuţ n-a cheltuit pe medicamente

Ceaul propus de fiica Olga a servit prilej de un alt capăt de vorbă. Mătuşa Agnesa menţionă că vara strânge prin împrejurimile satului pătlagină, pojarniță, coada șoarecelui, alte plante medicinale, din care iarna prepară ceaiuri, le utilizează pentru tratarea diferitor boli. Am întrebat-o dacă suferă de ceva, la ce dumneaei mi-a răspuns: „Bogdaproste, nu mă jelui”. Accentuă, că din pensia sa de 1000 și ceva de lei încă nu a cheltuit niciun bănuţ pe medicamente. De când a ieșit la pensie (acum 35 de ani). Până astă vară a ținut capre şi în fiecare dimineață bea un borcănaş de lapte crud. Tărie spune că a consumat doar la sărbători și atunci cu măsură. Locuiește de una singură la o aruncătură de băț de casa fiicei Olga. De sine stătător își gătește de mâncare, face focul în sobă şi alte treburi casnice. Şi la alegeri merge la secţia de votare. La întrebarea pentru cine a votat, ne-a răspuns filozofic: „Pentru nepoți, strănepoți și străstrănepoți”.

Ion Perciun

Distribuie

Lasă un răspuns