Bădica Troian

Cu vreo 12 mii de ani în urmă, într-o iarnă, când Crivățul de Miază-Noapte încremenea apele, din munții Ghemoși, ce se aflau de dreapta Istrului, cobora un car tras de boiii mânaţi de-un voinic. A trecut Istrul, ajungând în mijlocul românaşilor ce trăiau acolo. Aceștia l-au oploșit ca pe un musafir scump, ospătându-l cu brânză de burduf și vin din struguri.

Voinicul era bărbat între două vârste, adică nu prea tânăr și deloc nu bătrân. În serile lungi de Gerar voinicul povestea cum a ținut cale lungă, venind tocmai de la Troia lui Priam, cum cetatea lor a fost trecută prin foc și sabie de elini, iar troienii au apucat drumul pribegiei. Mulți, – povestea voinicul, – au plecat la miază-zi, spre Creta, alții la soare-apune, spre Etruria, el însă a mers spre Hiperboreea, unde, după cum spune datina lor, pe malul Istrului, din pământul negru a fost zămislit însuși Pelasg.   

Dar dacă a venit Mărțișorul și pământul a început să aburească, românașii au scos rarițele și au început a se pregăti de arat. În acel moment și omul Troiei a dat jos din carul său o unealtă ciudată și încovoiată, cum nu mai văzuse românii niciodată. Troianul numea unealta aceia plug, uneori o dezmierda plugușor. A înhămat voinicul Troiei la plugul său boii și a purces la arat, de răsturna brazde puhave, așezându-le una lângă alta. Apoi a aruncat în acele brazde sămânța de grâu, care a crescut mult mai înalt decât al românașilor, roada fiind mult mai bogată ca a lor. Dacă au văzut românașii treaba aceasta atât de bună, s-au învățat de la omul Troiei să facă și dânșii pluguri, iar la început de an nou, când venea Mărțișorul, mergeau la arat și semănat, aducând urale omului Troiei, pe care duios îl numeau – bădica Troian.

Acele urale cu timpul au devenit una din creațiile de bază a românașilor – Plugușorul. Cu această urătură de milenii neamul nostru începe an de an un nou ciclu solar.

Rămâne doar de amintit, că imperatorul Romei, conchistadorul Traian, care a furat Țara românașilor, nu are nimic în comun cu plugușorul lui bădica Troian.

Plugușorul copilăriei mele

(învățat de la mama mea, dar în care, în loc de Traian, fireşte,                  trebuie să figureze Bădica Troian)

Aho, aho, copii și frați,

Stați puțin și nu mânați,

Lângă boi v-alăturați

Și cuvântul mi-ascultați.

Mâine anul se-noiește,

Plugușorul se pornește

Și începe a ura,

Pe la case a semăna.

Iarna-i grea, omătu-i mare,

Semne bune anul are,

Semne bune de belșug

Are brazda de sub plug.

Plugușor cu patru boi,

Plugușor mânat de noi,

Ia mânați, băieței!

Hăi! Hăi!

 

S-a sculat mai în an

Bădica Troian

Și-a-călecat

Pe-un cal învățat,

Cu șaua de aur,

Cu numele Graur,

Cu frâu de mătase

Împletit în șase.

El în scări s-a ridicat,

Peste câmpuri s-a uitat,

Să aleagă-un loc curat

De arat și semănat.

Și-a pornit într-o joi

Cu plugul cu doisprezece boi.

Boi boureni,

La coadă coldabeni,

În frunte țintăței.

Ia mai mânați, băieței!

Hăi!  Hăi!

 

La luna, la săptămâna,

Și-a împlut cu aur mâna

Și s-a dus Troian să vadă

De-i dădu-se Domnul roadă.

Dumnezeu roadă i-a dat,

Grâul lui era înalt,

Înalt cât trestia

Și-n spic cât vrabia.

Boi boureni,

Ia mai mânați, băieței!

Hăi!  Hăi!

 

Troian iute s-a întors,

Din ocol alt cal a scos,

Un căluț mai năzdrăvan,

Cum îi place lui Troian,

Negru ca corbul,

Iute ca focul,

Mânca-l-ar norocul!

Cu potcoave de argint,

Ce ajută la fugit.

Troian iute-a-ncălecat,

La Rezina a plecat

Și oțel a cumpărat,

Ca să facă seceri mari

Pentru harnicii plugari

Și vreo cinci mai mititele

Pentru fete frumușele.

Ia mai mânați, băieței!

Hăi!  Hăi!

 

De urat v-am mai ura,

Nu ne temem c-om însera

Pe aici, pe la dumneavoastră,

Departe de casa noastră.

Dar suntem așteptați

Şi la alte case,

Cu bucate tot gustoase,

Cu pâine albă și pufoasă

Și cu vin de viță-aleasă,

Cum iubea cândva Troian.

La anul și la mulți ani!

Vin din care sar scântei,

Ia mai mânați, băieței!

Hăi!  Hăi!

La anul și la mulți ani!

Foto simbol Alternativa

 

Ion Perciun    

 

 

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns