10 curiozităţi din biografia regretatului academician Alexandru Ciubotaru, biologul cu vocaţii artistice (1932–2017)

Cunoscutul savant Alexandru Ciubotaru, biolog-botanist, s-a născut la 20 februarie 1932, în s. Şipca, jud. Orhei, actualmente raionul Şoldăneşti, în familia Anei și a lui Andrei Ciubotaru. Azi se împlinesc 40 de zile de la trecerea lui din viaţă.

A avut un vis: să devină pictor, însă itinerarul vieții l-a adus în alt domeniu, cel științific.

Alexandru Ciubotaru s-a manifestat plenar în domeniul botanicii structurale, al embriologiei, cariologiei, citogeneticii şi biotehnologiei vegetale. A fost doctor habilitat în ştiinţe biologie (1971), profesor universitar (1973), membru corespondent (1976) şi membru titular (1992) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A activat în funcția de director al Grădinii Botanice (Institut) a Academiei de Știinţe a Moldovei (1964–1987; 1996–2006) și al Grădinii Botanice de Stat „Nikita” din Ialta, Crimeea (1988–1995). Academicianul Al. Ciubotaru a fost arhitect activ în construcţia verde (Alpinariu [Grădina Alpină]; Grădina cu creştere dirijată; Lianariu [Grădina de plante liane], Rocariu [Grădina Japoneză]; Rozariu [Grădina de trandafiri]; Sirengariu [Grădina de liliac], autor a mai multe proiecte dendrologice (Memorialul Şerpeni; Poiana Poveştilor din Grădina Botanică; Grădina “Brazii Argintii: vino, vino printre brazi”; Parcul dendrologic al Mănăstirii Curchi etc.). A pregătit 62 de doctori în științe, inclusiv 12 doctori habilitaţi.

Bibliografia savantului însumează peste 760 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 26 de monografii şi culegeri, 12 brevete de invenţie. Este deținătorul mai multor distincții, titluri naționale și internaționale: medalia de argint Carl Linnй, Suedia (1967), profesor de onoare al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, România (1998), titlul onorific „Om Emerit” (2000), ordinul „Gloria muncii” (2004), Ordinul Republicii (2007), medalia „Gheorghi Pobedonoseţ” (2008), ordinul „Cuviosul Paisie Velicikovski” de gradul II (2010), ordinul „Ștefan cel Mare și Sfânt” (2012), medalia AŞM „Dimitrie Cantemir” (2014) ș.a.

Iată 10 curiozităţi din viaţa acestui om extraordinar.

1. Dacă ar fi să credem unei analize oculte (ezoterice) efectuate în 1997 de Eugenia Manea-Cernei, în viaţa anterioară acad. Alexandru Ciubotaru a fost bărbat, s-a născut în 1675 şi a trăit în Mongolia, de profesie fiind dramaturg, regizor sau conducător muzical, probabil un dirijor. În viaţa aceasta avea misiunea să micşoreze violenţa în lume şi să instaleze armonia.

2. Micile ștrengării copilărești n-au fost lipsă în viața viitorului academician. La o lecţie de cânt a dascălului Bergher a răbufnit în râs deoarece Bergher se încreţea la faţă şi manevra cu camertonul pentru a lua nota „do”. Dascălul a aruncat cu camertonul în el, fapt care a generat abandonarea lecțiilor. O altă ispravă a fost agitarea unui roi de albine, care l-a urmărit și doar retragerea victimei într-o căldare cu apă le-a lăsat păgubașe, nu înainte însă de a-l ataca și înțepa. Sărmanul a umblat câteva zile cu capul umflat.

3. Cel de-al Doilea Război Mondial i-a marcat copilăria. În 1945, împreună cu un amic, Tudor  Ciuburciu, căutând iepuri pe deal, a găsit un automat. Deoarece băieții nu au putut împărți arma, au pus un pariu: cine va mânca zece ardei, acela va intra în posesia ei. T. Ciuburciu, după ce a mâncat trei ardei s-a făcut roșu ca racul și a bătut în retragere, viitorul academician însă a mâncat voinicește ardeii. Sigur că nu s-a simțit bine, însă a devenit posesorul trofeului, ce-i drept, doar pentru o mică perioadă, deoarece la puțin timp arma i-a fost confiscată.

Tot  în 1945 a găsit o mitralieră nou-nouță „Maksimov” şi o cutie de metal cu o bandă de gloanțe. A ascuns „tezaurul” în ciocleji și zilnic îl admira. Decepția i-a fost foarte mare atunci când milițianul, poreclit în sat Țâbârnă, și cu doi angajați l-au deconspirat și i-au luat arma.

4. De la mama Ana a deprins să învețe și a primit educația celor șapte ani de acasă. La şcoala primară învăţătoare i-a fost verişoara Lidia Gheorghe Ciubotaru. Tatăl, fierar-mecanic de meserie, l-a povățuit că trebuie să fie un bun gospodar și să muncească mult, de aceea la vârsta de 12 ani, Alexandru Ciu-botaru s-a angajat la moara din sat. Acasă venea surmenat după o zi de muncă, însă era onorat că putea contribui în mod direct la întreţinerea familiei. Aceste componente din copilărie – hărnicia și spiritul de bun gospodar – i-au marcat, ulterior, și activitatea managerială.

5. În 1947 a fost admis la Şcoala Agricolă din s. Cucuruzeni (numită și „Sorbona” din Moldova, deoarece aici au învățat mai multe personalități din domeniul agricol), fiind coleg cu viitoarea scriitoare Ana Lupan. Era pasionat de pictură, de aceea, la sugestia șefului de studii Nicolae Lupan, a pictat peste 60 de planșete color cu imaginea dăunătorilor de plante agricole – de la stadiul de ou și până la formarea insectelor. Aceste planșe mulți ani au constituit material didactic pentru studenții de la instituția de învățământ în cauză.

Pasiunea pentru pictură i-a rămas pentru toată viața. Locuinţa academicianului este înfrumusețată cu reprodu-ceri de pictură realizate de el. Gustul artei l-a avut și soția academicianului, care a lăsat mai multe lucrări manuale ce înfrumusețează domiciliul. Fiica Nina activează în domeniul diplomației și promovează cu mult rafinament portul popular. Savantul se considera om rea-lizat și în domeniul artei, grație activității prodigioase a fiului Artur, sculptor renumit. O altă pasiune a acad. Al. Ciubotaru era muzica populară.

6. După absolvirea Şcolii Agricole din s. Cucuruzeni (1950), Al. Ciubotaru a lucrat un an agronom de sector la Stațiunea de Tractoare din s. Bujor, având în coordonare colhozul „Karl Marx” din satul Lăpușna. Ca și în alte gospodării colective din Moldova sovietică, aici erau întreținuți 2–3 cai pentru situații excepționale (pentru necesitățile armatei). Acești cai, nefiind puși la activități, erau „sălbăticiți”. Proaspătul specia-list avea nevoie de urgență de un mijloc de transport pentru a soluționa o chestiune de serviciu în localitatea Săcăreni. După mai multe peripeții, calul nărăvaș a fost îmblânzit de noul stăpân de ocazie.

7. Ca savant are contribuții unice în domeniul de cercetare. În 1970 a susținut teza de doctor habilitat, prima lucrare ştiinţifică experimentală în care s-a demonstrat posibilitatea și importanţa microscopiei electronice în cercetările fitoembriologice. Este primul cercetător din spațiul ex-sovietic care a descris și a ilustrat ultrastructura multor histogene embriologice la porumb, în baza cărora au fost elaborate hărțile citologice ale cromozomilor pachiteni Zea L.

8. A îmbinat armonios activitatea științifică şi cea managerială. La vârsta de 32 de ani, cu o mică experienţă de muncă în organele de administrare (secretar ştiinţific al Prezidiului AŞM, 1963–1964), a fost numit în funcția de director al Grădinii Botanice. În activitatea administrativă s-a ghidat de principiile manageriale ale producătorului mondial de autovehicule „General Motors” (SUA). La 27 septembrie 1965, prin Decizia nr. 919 a Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești, au fost alocate 104 hectare de teren în partea de sud-vest a orașului Chişinău pentru construcția Grădinii Botanice. În 1975 grădina a obținut statutul de instituție științifică, acordat de Comitetul de Stat Unional în domeniul Atestării Științei și Tehnicii. Al. Ciubotaru a organizat Consiliul Științific Specializat de pe lângă Grădina Botanică (Institut) pentru susținerea tezelor de doctor și doctor habilitat în biologie. Directorul acestei instituții, Al. Ciubotaru, a depus eforturi substanțiale pentru creșterea prestigiului acestei structuri în societate. A monitorizat personal lucrările de construcție a Grădinii Botanice, a proiectat colecțiile și expozițiile de plante erbacee în teren deschis și în spaţii protejate, complexul de sere pentru plante tropicale și subtropicale, blocul biotehnologic, lacurile decorative, iriga-rea subterană ș.a. Una dintre construcțiile monumentale ale Grădinii Botanice (Institut) este gardul metalic de împrejmuire cu o lungime de 3,4 km. După o neînțelegere cu constructorii, îngrăditura a fost ridicată nemijlocit de angajații instituției. Această construcție a depășit paradigma arhitecturală de epocă și cadrul legal al edificării unor astfel de zidiri. Pentru a înțelege importanța acestei construcții este necesar să menționăm că nici chiar unele structuri ultrasecrete din URSS nu dispuneau de astfel de îngrădiri.

9. Pe strada Pădurii exista un sector numit „Cibotarevca”: un complex de locuințe (căsuțe finlandeze) inițial pregătite pentru a fi transportate în sudul republicii. Grație intervenției nemijlocite a acad. Al. Ciu-botaru pe lângă autorități, au fost redistribuite constructorilor Grădinii Botanice (Institut).

10. Savantul a păstrat cu grijă toate agendele anuale realizate, din anii de studenție și până în 2017. Aceste manuscrise conțin informații din domeniul cercetării, artei, arhitecturii, poeziei, educației, managementului. La fel, a păstrat zeci de caiete cu numere de telefoane pe care le-a adunat pe parcursul anilor. Colecția fotografică a savantului redă în detalii istoria științei botanice în Republica Moldova. În multe dintre fotografii lipsește acad. Al. Ciubotaru, deoarece acesta era în spatele aparatului de luat vederi. Sub sticla de pe masa de lucru a omului de știință erau programate cu pedantism german toate acțiunile zilnice. În biblioteca savantului se află manuscrisele celor 11 volume ale Operelor alese, proiect științifico-editorial complex ce trasează prodigioasa activitate de cercetare a renumitului savant.

 

Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie

 

 

Source: cuvintul.md

Distribuie

Lasă un răspuns